TEODORINA LU’ VÂNJU (fragmentul premiat din romanul ,,MĂRIUCA") de Lucian Domșa
(...) Teodorina lu’ Vânju a căscat prelung. S-a apropiat de sobă și a ridicat capacul oalei în care fierbeau câteva sarmale. A adulmecat lacomă mirosul ce a cotropit întreaga încăpere. A deschis ușița de la sobă, ca să mai pună un buștean pe foc.
Flăcările au surâs, luminându-i trăsăturile aspre, zbârcite și ofilite de trecerea anilor. A luat o lingură de lemn și a ridicat o sarma până la nivelul gurii. Stropii grei de zeamă s-au prelins de pe lingură, înapoi în oală. Bătrâna a oftat, simțind că gura i se umple cu salivă, de prea multă poftă. A suspinat și a-nceput să sufle peste sarmaua aburindă, încercând s-o răcească, s-o poată mânca.
A-nchis ochii și a mușcat jumătate din sarma, simțind cum limba-i arde, iar gura i se umple de foc. Și-a șters cu mâneca lacrimile apărute în colțurile ochilor, continuând să mestece, în pofida arsurii. Cealaltă jumătate a-nghițit-o pe nerăsuflate, de parcă întreaga gură i se obișnuise cu arsura.
S-a apropiat de masă, mestecând. A luat de pe polița de deasupra o sticlă colbuită, plină pe trei sferturi cu un lichid gălbui. Și-a turnat într-o ulcicuță doar două degete și a-nchinat: „Cristos o-nviat!”, a rostit, bând totul dintr-o singură înghițitură. Apoi, a plescăit mulțumită, răspunzându-și: „Adevărat o-nviat!”
„Teodorinăăăă!”, i s-a părut c-aude o voce, afară-n întuneric. Bătrâna a pus ulcicuța pe masă și, ciulind urechile, a mormăit nervoasă: „No, șine-i?” A ieșit în târnaț și a deschis ușa. Răcoarea de afară a intrat neinvitată înăuntru, făcând-o pe femeie să tremure.
Era frig în acel Paște. Iarna s-a dat cu greu bătută, plecând târziu de pe acele meleaguri. Pe dealurile ce împrejmuiau satul, încă se puteau zări petice răzlețe de zăpadă. Oamenii locului ziceau că-i zăpada mieilor și că primăvara încă n-are putere.
„Șine-i acolo?”, a-ndrăznit Teodorina, încercând să deslușească în întuneric.
Nu i-a răspuns nimeni. A mai strigat o dată, zăbovind câteva clipe și ciulind urechile să audă aceeași voce, însă liniștea serii a fost tulburată doar de lătratul unui câine, niște case mai încolo.
Femeia s-a-ntors în odaia în care mirosul sarmalelor fierte s-a amestecat cu căldura buștenilor ce pocneau în sobă. A căscat din nou și s-a apropiat de oală. A tras-o de pe foc, înspre marginea sobei, și a ridicat capacul. Sarmalele încă fierbeau în zeama cea groasă, iar deasupra, bucățile de varză, tăiate mărunt, îi făceau cu ochiul. Ar fi vrut să mai mânânce una, însă și-a amintit cât de mult îi plăceau lui Niculaie. Oftând, a pus capacul înapoi peste oală. Va mânca și-n ziua următoare. „Să fie pintru sufletu’ lu’ Niculaie…”, a șoptit Teodorina, strângându-și năframa neagră sub bărbie.
Ar mai fi băut o înghițitură, însă, s-a gândit că la anu’, era musai să aibă ce să-nchine pentru feciorul ei. A deschis ușița de la sobă și a mai băgat câteva lemne. A privit îngândurată flăcările îmbrățișând buștenii, iar lacrimile i-au inundat obrajii… (...)
(VA URMA)
Cuvinte cheie :
Comentariu publicat de Mihai Katin cu 5 minute în urmă
Teodora ca nume inseamna darul lui Dumnezeu, aici Teodorina il are pe femininul Dorina de la Dorin-Dorianus ce semnifica si un dar, deci de doua ori dar de la Dumnezeu si purtatoarea lui este surprinsa intr-o activitate casnica dezvaluita fara cusur, iar realul este rupt la un moment dat de acel strigat:
„Teodorinăăăă!” pe care femeia il percepe simplu in liniaritatea existentei sale:
„No, șine-i?”
Textul este un mic fragment și ar fi pacat sa ramana asa!
cu pretuire!
Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu cu 3 ore în urmă
Teodorina e un personaj puternic, foarte bine realizat. E o scriere de calitate. Atmosfera e deosebită. Felicitări!
Descopăr cu plăcere un scriitor matur, un povestitor cu har, cu o artă a narațiunii și construcției bine stăpânită până la detaliu.
Chiar dacă aici am citit doar două fragmente, e relevant pentru calitatea scriiturii, așa cum dintr-o mâncare e suficient să guști doar o îmbucătură-două ca să-ți dai seama de calitataea ei.
Aștept cu interes și alte texte.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor