Fragment din romanul „MĂRIUCA”

[Lucian Ioan Domsa]

TEODORINA LU’ VÂNJU (fragmentul premiat din romanul ,,MĂRIUCA") de Lucian Domșa

(...) Teodorina lu’ Vânju a căscat prelung. S-a apropiat de sobă și a ridicat capacul oalei în care fierbeau câteva sarmale. A adulmecat lacomă mirosul ce a cotropit întreaga încăpere. A deschis ușița de la sobă, ca să mai pună un buștean pe foc.
Flăcările au surâs, luminându-i trăsăturile aspre, zbârcite și ofilite de trecerea anilor. A luat o lingură de lemn și a ridicat o sarma până la nivelul gurii. Stropii grei de zeamă s-au prelins de pe lingură, înapoi în oală. Bătrâna a oftat, simțind că gura i se umple cu salivă, de prea multă poftă. A suspinat și a-nceput să sufle peste sarmaua aburindă, încercând s-o răcească, s-o poată mânca.
A-nchis ochii și a mușcat jumătate din sarma, simțind cum limba-i arde, iar gura i se umple de foc. Și-a șters cu mâneca lacrimile apărute în colțurile ochilor, continuând să mestece, în pofida arsurii. Cealaltă jumătate a-nghițit-o pe nerăsuflate, de parcă întreaga gură i se obișnuise cu arsura.
S-a apropiat de masă, mestecând. A luat de pe polița de deasupra o sticlă colbuită, plină pe trei sferturi cu un lichid gălbui. Și-a turnat într-o ulcicuță doar două degete și a-nchinat: „Cristos o-nviat!”, a rostit, bând totul dintr-o singură înghițitură. Apoi, a plescăit mulțumită, răspunzându-și: „Adevărat o-nviat!”
„Teodorinăăăă!”, i s-a părut c-aude o voce, afară-n întuneric. Bătrâna a pus ulcicuța pe masă și, ciulind urechile, a mormăit nervoasă: „No, șine-i?” A ieșit în târnaț și a deschis ușa. Răcoarea de afară a intrat neinvitată înăuntru, făcând-o pe femeie să tremure.
Era frig în acel Paște. Iarna s-a dat cu greu bătută, plecând târziu de pe acele meleaguri. Pe dealurile ce împrejmuiau satul, încă se puteau zări petice răzlețe de zăpadă. Oamenii locului ziceau că-i zăpada mieilor și că primăvara încă n-are putere.
„Șine-i acolo?”, a-ndrăznit Teodorina, încercând să deslușească în întuneric.
Nu i-a răspuns nimeni. A mai strigat o dată, zăbovind câteva clipe și ciulind urechile să audă aceeași voce, însă liniștea serii a fost tulburată doar de lătratul unui câine, niște case mai încolo.
Femeia s-a-ntors în odaia în care mirosul sarmalelor fierte s-a amestecat cu căldura buștenilor ce pocneau în sobă. A căscat din nou și s-a apropiat de oală. A tras-o de pe foc, înspre marginea sobei, și a ridicat capacul. Sarmalele încă fierbeau în zeama cea groasă, iar deasupra, bucățile de varză, tăiate mărunt, îi făceau cu ochiul. Ar fi vrut să mai mânânce una, însă și-a amintit cât de mult îi plăceau lui Niculaie. Oftând, a pus capacul înapoi peste oală. Va mânca și-n ziua următoare. „Să fie pintru sufletu’ lu’ Niculaie…”, a șoptit Teodorina, strângându-și năframa neagră sub bărbie.
Ar mai fi băut o înghițitură, însă, s-a gândit că la anu’, era musai să aibă ce să-nchine pentru feciorul ei. A deschis ușița de la sobă și a mai băgat câteva lemne. A privit îngândurată flăcările îmbrățișând buștenii, iar lacrimile i-au inundat obrajii… (...)

(VA URMA)

[Vasilisia Lazăr]

Comentariu publicat de Mihai Katin cu 5 minute în urmă

Teodora ca nume  inseamna darul lui Dumnezeu, aici Teodorina il are pe femininul Dorina de la Dorin-Dorianus ce semnifica si un dar, deci de doua ori dar de la Dumnezeu si purtatoarea lui este surprinsa intr-o activitate casnica dezvaluita fara cusur, iar realul este rupt la un moment dat de acel strigat:

„Teodorinăăăă!” pe care femeia il percepe simplu in liniaritatea existentei sale:

„No, șine-i?”

Textul  este un mic fragment și ar fi  pacat sa ramana asa!

cu  pretuire!

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu cu 3 ore în urmă

Teodorina e un personaj puternic, foarte bine realizat. E o scriere de calitate. Atmosfera e deosebită. Felicitări!

[Lucian Ioan Domsa]

Da, textul e un fragment din romanul ,,Măriuca", pe care vi-l recomand cu drag!

[Grig Salvan]

Descopăr cu plăcere un scriitor matur, un povestitor cu har, cu o artă a narațiunii și construcției bine stăpânită până la detaliu.

Chiar dacă aici am citit doar două fragmente, e relevant pentru calitatea scriiturii, așa cum dintr-o mâncare e suficient să guști doar o îmbucătură-două ca să-ți dai seama de calitataea ei.

Aștept cu interes și alte texte.

[Lucian Ioan Domsa]

Vă mulțumesc mult Domnule Grig Salvan! Vă recomand cu drag întregul roman ,,Măriuca"!