Va veni seara, și curând

[Maria Mitea]

                                   voi fi din nou singură în întuneric,

din nou singură în întuneric      gândurile    împletite-n

țesătura nopții lichide,

și din nou dragostea cade din cer

cade,

dragostea se lasă din cer, un fulg lent - Chopin trăiește,

doar lumina a ratat orbita,

și inima i s-a întins,    s-a întins          apă lină           lină,          

 uniformă și liniștită, înghițită de lacrimile soarelui

înghețate pe buzele lui, și

                       lumina s-a mișcat cu aceeași viteză pentru toți îngerii,

va veni seara, și curând

                   voi fi din nou singură în întuneric,

din nou singură     gânduri împletite-n   țesătura   nopții     lichide

[Chris]

mi-a placut aceasta idee a noptii lichide precum si aceasta imagine: 

   lumina s-a mișcat cu aceeași viteză pentru toți îngerii,

foarte frumos!

[Maria Mitea]

Grig, mă bucură tercerea ta! Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere, calde, și că rezonezi cu spațiile dintre cuvinte ... și cu faptul că anume spațiu dintre cuvinte e poezia, și că nu sunt reguli de a scrie poezii ... Înspirația, Muza are dreptul la a se exprima fără ai mărgini trăirile ... :) 

Cu mult drag!

maria,

[Grig Salvan]

Emoție consemnată tranșant și febril, de aceea poate că versurile sunt oarecum „împrăștiate”, sub imperiul stării de moment, necenzurate și neașezate cuminte în pagină. Dar transmit spontan și nesofisticat starea, printr-un soi de rezonanță empatică. 

[Maria Mitea]

Ada, așa este, ” ... și ce-ar fi să pot să mă întind  lin      ca apa unei fântâni    să resping lumina   și-n tihna întunericului     să ascult cântecul surd al sirenelor :)  ... 

Mihai, îmi place mult cum ai scris ” este o singurătate  a nuanțelor  ,a unor deprinderi de lume  poate căci  este imposibil sa fim  singuri  cat  încă suntem cu  noi înșine” și versul ar putea să continuie sub vocea ta ... 

Mă gândesc că este imposibil sa fim  singuri  cat  încă simțim ... auzim, vedem, mirosim ... și vocile se mai ating,  și respirația intră și iese din piept... și ne putem vedea ... doar ochiul este cel care hrănește mintea, și inima, și sufletul ...  Ada, Mihai , Vă mulțumesc de trecere și semn! Mă bucură mult!  Cu mult drag! 

[Ada Nemescu]

De acord - Chopin trăiește - prin muzica minunată.

Dar versurile  nu pot să se așeze lin? Mă risipesc citind...aDa

[Mihai Katin]

https://www.youtube.com/watch?v=9E6b3swbnWg&list=RD9E6b3swbnWg&...

din nou singură     gânduri împletite-n țesătura nopții lichide.....

este o singurătate  a nuanțelor  ,a unor desprinde de lume  poate caci  este imposibil sa fim  singuri  cat  încă suntem cu  noi înșine,dar   poate  Chopin are metafora unei singurătăți ce  ajuta sufletul sa renască 

qui sait!