am amintiri cu iezi pe islaz

și cu bunica făcând griș cu lapte

liane groase rătăcesc pe obraz 

pașii mei grăbesc înspre noapte

fire de păpădie în suflet de vânt

mucegai pe gutuile…

ning clopoțeii fir de-argint

pe tâmpla unui țărm pustiu

ecoul pietrelor de-alint

în plasă de pescari e viu



năvod din alge de smarald

într-un ocean orbit de jar

ce mă îndeamnă să mă scald

înveșmântat cu mir și har

purtat apoi de busuioc

în târgul găzduit de prinți

tomnatici fără de noroc

aduși cu sila de părinți

privesc și ei în van sirene

la ora când se-ntorc migrene

liane reci de labirint

ning…

am găsit un loc

în care berzele au brățări 

din ochi de privighetoare 

urșii nu mai ies 

pe Transfăgărășan 

pentru o coajă de pâine 

animalele sălbatice …

fă-mă Doamne iarăși tânăr 

fă-mă că nu am astâmpăr 

să-mi număr iubirile

și să uit trădările 

să stau iar fără să supăr 

într-o barbă de călugăr 

să-mi pieptăn puterile…

am ciripit de păsărele

servit în diminețile străine

chiar și la cină

cu caviar și pe alocuri

mă șterg în suflet

de boabele de rouă culese

de pe frunzele virgine

în primăverile

când încă fumul

încolăcește norii

și prin văzduh

cocorii

întorc în van menirea

am îmblânzit

în nopțile senine

vampiri cu aripi de oțel

și am băut cafeaua

cu vrăjitoare și cu zâne

am prins în păr iubitei

șirag de…

uneori picăm în păcat 

și ne înfruptăm din măr 

cu o poftă nestăvilită 

de parcă am fost făcuți 

să devorăm mere

nu înainte 

de a-i face cadou iubitei…

de morți 

vorbim numai de bine

binele e firimitura aia ruptă din rai

oricum nu ne mai pot face rău 

pentru ei pomana

e potcoavă ruptă 

din copita lui Cerber…

avea părul lung

și trecea pe stradă grăbită 

gândurile o înveleau

până sub tivul fustei 

deasupra genunchilor

soarele îi zâmbea 

ștrengărește 

de…

suntem bob de nimic
pus la dospit
a bătut vântul
sufletul apoi
s-a primenit
suntem timp răscolit
prins la cerșit
ochii tăi iubito
m-au vrăjit
altoi din raiul
râvnit 

m-am îmbătat 

cu ambrozie

iartă-mă Doamne

sunt doar un cărăuș 

car dintr-un suflet 

într-o gaură neagră 

fire de speranță 

le amestecă…

se făcea că eram demiurg 

făcusem stelele 

făcusem planetele

despărțisem apele de ape

printr-o cupolă 

le despărțisem 

toate la fel de bine 

le…

pe ulița ce duce spre alt veac

în vatra unui orizont sărac 

un câine șchiop şi-un om bătrân 

doi rătăciți fără stăpân 

cerșesc din greu la porți străine

un pic de zeamă și un pic de pâine 

când…

singurătatea 

am primit-o la schimb 

cu o iubire unică

a fost un schimb corect 

cum la magazin 

dacă n-are mărunt

îți dă și o bomboană

e cu…

mă plimb

prin parcu'-acesta nins

aproape alb

aproape mut

imagini triste

m-au cuprins

cu scene albe

de spital

dintr-un salon

cu un bolnav

bolnavu'-acela muribund

mirific parc

cuprins de alb

aproape veșnic

și tăcut

același vis

de mai demult

mă tot cuprinde

când te-ascult

când te privesc

și sunt uimit

când sunt cuprins

de infinit

și-acest copac

înalt și…

îmi place să cred că sunt 

din ce în ce mai bun

mai blând mai răbdător

femeile nu îți înmoaie doar picioarele

ci îți dezvelesc și inima

rămasă fără scut apar cicatrici

pe care ochii nu știu să le…

și iarăși se naște un șarpe

deși nici un măr n-a rodit

în plete minciunile sterpe

sunt salbă la gând spovedit

tresară stânci prăfuite

în valuri de raze venin…

primul sărut
îmbracă iarna
într-o mantie roz
dar ai venin pe buze
vântul mângâie trecutul
cu glaspapir
pe catafalcul imaculat
îngrijit și curat
amintirile se revoltă
noi te privim
și tu știi că noi știm
mierea are gust de pelin
ghioceii au uitat să răsară
deși din două în două săptămâni
e iar primăvară
îngerii dorm
phoenix e mândră
de ce plâng
oasele

tot ce trebuie să știi

despre dragoste

e în ghiozdanul din clasa întâi

e ușor de demonstrat

că te iubește

dacă are zâmbetul mamei

ori dacă din covrigul ei…

am visat într-o noapte

că ne crescuseră aripi

zburam de la un capăt de pădure

până la un țărm de poveste

eram ca doi copii cu aripi de ceară

un fluture ne spusese să nu zburăm prea sus

dar cine…

prin sat de Bărăgan

trecea spre seară

în trei căruțe o șatră de țigani

o cioară veghea de sus

uimită că timpul îi uitase pe pământ

prin roțile și ele șovăielnice destinele curgeau pe rând

ca niste cruci desfigurate

de prea multă ură

trei generații rătăcite

purtând mândria prin ciulini

în marșul trist

în timpul comunist

pe drumul plin de bolovani

câinii lătrau de foame și de pribegire

deși sub coviltire cinci puradei…