în iarna asta singură n-o să rămân

[Vasilisia Lazăr]

îmi vorbești despre absurditatea războiului

și cât de groaznic e să mori inutil

orice îmi spui pentru mine e breaking news

aproape de iarnă

 

mereu mă trezesc cu teama că

până mâine am putea muri și n-ai să știi tainele

pe care le ascund

între o zi și alta nu e decât pauza de somn

 

uneori nu pot să adorm

carnea fremătând sub piele

mulțimi de iepuri se pitesc lângă inimă

se înghesuie unii în alții

mă lipesc de tine ca-ntr-un cocon

liniștea îngroașă pereții

netulburată

știu că n-o să mai plâng niciodată atât de mult

îmi doresc să mă apropii de frumusețea iubirii

scrisul meu te cuprinde

[Vasilisia Lazăr]

Grig, și eu am lecturat cu plăcere și drag cuvintele tale frumoase. Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Monica, dacă asta ar ține de numărul de vizualizări... Drag!

[Grig Salvan]

Teama înfrigurată de singurătate naște un freamăt liric copleșitor. Teama de a muri subit și de a pleca odată cu toate visele și speranțele, cu toate tainele din suflet nemărturisite, nevoia de celălalt „mă lipesc de tine ca-ntr-un cocon”. Surprinzătoare și originală imaginea „mulțimi de iepuri se pitesc lângă inimă”. Lecturat cu plăcere.

[petrut dan]

246!)))

[Monica Pester]

La 238 de vizualizări, Lisia, fată minunată, un lucru pot spune.

N-ai să rămâi singură niciodată !

[Vasilisia Lazăr]

- Domnule Katin, mulțumesc vă mulțumesc frumos pentru lectură și interpretare!

- Mihaela, îți mulțumesc pentru cuvintele calde! Drag!

- Nuța, suntem în evoluție, și noi ca poeți, dar și poezia în sine. Putem și chiar avem datoria să încercăm/experimentăm tehnici noi, inovatoare, ba chiar să adoptăm, de ce nu, un anumit stil, dacă simțim că acesta ne prinde, lăsându-ne bineînțeles și amprenta personală. Dacă am fi rămas cantonați la aceleași forme, scriam și acum ca Ienăchiță Văcărescu. Chiar mă bucur că ai observat și sper ca acest nou mod de abordare al poeziei să-mi aducă măcar tot atâția cititori. Mulțumesc mult pentru apreciere și cuvintele calde! Cu privire la acel vers, deși pare simplu, eu îl văd mult mai cuprinzător și plin de sensuri, în plus, are și o anume semnificație de suflet pentru mine. Cu mult drag și eu!

- Dan, analiza ta riguroasă, dar și atât de caldă și apreciativă, mă bucură și mă onorează, în același timp, știind că vine de la un poet de talia ta. Sincer, întotdeauna am emoții cu privire la „verdictul” pe care mi-l vei da în legătură cu un text nou al meu. Deși îl aștept cu nerăbdare, mă încearcă și o anumită strângere de inimă, de fiecare dată. Și de aceea, e cu atât mai mare bucuria, atunci când simt că ți-a plăcut. Seară frumoasă, cu mulțumiri și drag!

[Nuta Craciun]

O tehnică puțin diferită de ceea ce citeam la tine, care aduce prin intermediul unui monolog interior, transparența unei frumoase lumi  interioare, plină de dorinți,  cu propriile gânduri şi idei dar și cu propriul adevăr în continuă devenire, precizare şi aprofundare.

Eu personal, aș scoate penultimul vers ”îmi doresc să mă apropii de frumusețea iubirii”, e prea explicit în acest atât de frumos și rotund context, părerea mea. E doar o sugestie, dar bineînțeles că tu ești creatorul. 

Cu gânduri dragi și bune! 

[Mihaela Popa]

un poem de înaltă sensibilitate, înaltă acuratețe,  înaltă simplitate, redând în același timp complexitatea trăirilor

mă înclin!

[Mihai Katin]

mereu mă trezesc cu teama că

până mâine am putea muri și n-ai să știi tainele

pe care le ascund

între o zi și alta nu e decât pauza de somn   dramatica  definire  a aspatiului  in  care  si  din care  iesim  ca intr-o  drama   ce  o  jucam cu  sau  fara  voie ,doar  atat   putem afla:

liniștea îngroașă pereții

netulburată!....  restul   este  o nesfarsita   toamna   ce  ne  invata   vorbele  ei...

[petrut dan]

Un poem complex ce pleacă de la absurditatea războiului, cu una dintre cele mai rele consecințe în pragul unei ierni ce face ce-i este specific, adică să apropie, ai un fel de secret feminin foarte bine plasat între o zi și alta (mult mai bună schimbarea față de inițial), la fel ca departajarea prin pauza aceea de somn de care orice ființă are nevoie ca să nu înceapă să delireze (să nu crezi că exagerez, în familie am medici și, nu de puține ori, am vorbit despre delirul lipsei de somn), originală și dusă până la extrem intenția ființei de a-și adormi propria carne, carne care de obicei este prima care se răzvrătește, aducerea iepurilor în text mi se pare o alegere perfectă, știu cum sunt atunci când se strâng ca într-un gest de protecție de care doar instincul este capabil, iar liniștea aceea ce îngroașă pereții coconului, o imagine puternic poetică, ce duce spre un final specific poeziei tale plină de feminitate și observarea/aprecierea fiecărui detaliu ce fac ca, datorită frumuseții iubirii, scrisul tău să cuprindă. Un poem mai mult decât un poem de dragoste, ultimul vers se poate înțelege și ca un fel de ars poetica încadrată minunat între cuvinte și imagini încântătoare, și nu numai! My lady!)