ziua în care te-am uitat

[Nuta Craciun]

   

se desface amurgul
peste cântecul unei păsări îndrăgostite
ascult muzica aceasta cum întoarce în mine
o lumină care îmi amintește de trecut
deși te-am uitat demult

te-am uitat din ziua aceea în care
vorbeai cu mine dar nu mă vedeai
acel moment atât de gol
atât de întors în umbrele unei tandreți
fără aripi de sânge

eu sunt toate greșelile mele
dar și vindecarea mea
au trecut anotimpuri curând
voi avea părul alb

ziua în care te-am uitat
va rămâne mereu
atârnată de colțul ferestrei
prin care priveam cândva cu tine
răsăritul

[Nuta Craciun]

Ce bucurie să găsesc atâtea comentarii frumoase sub textul meu!! Multe cuvinte frumoase, toate mi-au mângâiat sufletul și nu știu cât le merit, dar  vă mulțumesc tuturor din suflet și vă asigur de respectul și prețuirea mea... nu înainte de a vă spune că de fapt, cine vede frumosul la celălalt, înseamnă că el îl poartă în suflet!!  

Mulțumesc încă o dată pentru bucurie, spor la scris, dragi prieteni, să ne auzim cu bine! 

[Mihaela Popa]

răscolitor!

[Mihai Katin]

probabil este un comentariu tardiv dar il postez...poemul in profunzimea lui ma face sa cred ca de fapt

ziua in care te-am uitat devine o umbra fidela celorlalte zile caci este adevarat ,se uita greu dar si usor insa niciodata totul,ceva se decanteaza ,se furiseaza ,se lipeste de trecerea noastra si de timp,nu am spus doar asa ,in treacat ,o dovedesc versurile:

ziua în care te-am uitat
va rămâne mereu
atârnată de colțul ferestrei
prin care priveam cândva cu tine
răsăritul...

[Vasilisia Lazăr]

Cât de frumos scrii, Nuța! Câtă emoție! Cât mesaj! Câtă poezie!

[Ada Nemescu]

... ce-aș mai putea spune? că atinge acel punct universal... cine nu are o zi în care să uiți, câte ferestre nu poartă acel însemn ca pe o eșarfă fluturândă clipelor de uitare?

Ne-ai prins în mrejele acestui poem de o sinceritate ca la facerea lumii,

aDa

[Manuela Munteanu]

Superbă călătorie între un amurg și un răsărit, cu treceri prin anotimpuri! Cu tandrețe și cu greșeli vindecătoare... Am citit cu plăcere, deși ceva m-a înfiorat. Dar poate că acesta a fost farmecul. Felicitări!

[Corneliu Neagu]

Dorința de a uita nu este sinonimă cu uitarea - poezia însăși o dovedește din plin...Dar merită a încerca forțarea destinului și versurile se înscriu pe această linie. Felicitări!

[gabriel cristea]

Deși elegiacă, această poezie e răscolitoare! Stilistica ei  - aidoma unui pulsar ce trasmite intens radiații..