ultima toamnă

[Nuta Craciun]

   

 

îmi amintesc cum mă priveai în acea ultimă toamnă

în ochii tăi se luptau flăcările amurgului

brațele tale mă înconjurau strâns ca o iederă

cădeau frunze din cerul nostru iar glasul tău

era cald și umed dar nu-mi putea domoli setea

 

păream nemuritori și atât de tineri

copii jucându-se liber în renașterea sfântă a inimilor

mereu visători și febrili iar ora suna cristalin

și cerul era o amintire fidelă a culorilor

în care ne învârteam în ore de dragoste

atât de subtile și spațioase

viața era de o claritate absolută suspendată în eternul

moment al acelui prezent

bucuria noastră era explosivă ca fuga unor cai sălbatici

 

poate nimic nu a murit încă poate e doar confuzia

armonică a schimbărilor în toamna care are

mereu un zgomot de călătorie în urechi

poate încă mai păstrăm în noi vântul acela

care împrăștia peste noi frunzele

deși vârfurile castanilor rămâneau verzi

 

poate suntem aceeași copii care stau la rând

pe terasa timpului cu brațele deschise

așteptând să prindă iar daruri căzute din cer

neștiind că cerul se deschide pentru fiecare

doar o singură dată

[Nuta Craciun]

Mulțumesc frumos, dragă  Mihaela! 

[Mihaela Popa]

tare frumos, Nuța, admirație!

[Nuta Craciun]

Încerc să păstrez bucuria aceea, chiar dacă toamna frunzei coincide și cu toamna vieții. Da, melancolia e cea care mă scrie, nu pot evita dar mă străduiesc să adaug și puțină lumină. 

Multumesc frumos,  Munteanu Manuela, pentru cuvinte, pace și lumină în această toamnă călătoare!! 

[Nuta Craciun]

Floare Arbore , și eu mulțumesc pentru semnul tău mereu generos!!

Toamnă cu inspirație și bucurii!! 

[Nuta Craciun]

Mulțumesc mult, dragă Ada Nemescu, pentru delicatețea cu care mă citești printre rânduri. 

Copilului din noi, lui îi datorăm inocența întârziată...

 

[Manuela Munteanu]

Tandem prin ochii limpezi de copii,

Cu tobogan de curcubeu, ce curge în abis

Prin raze, ce șoptesc cu buze aurii

Că cerul se deschide totdeauna-n vis.

Paradoxal, deși cu tentă melancolică, poemul nu este lipsit de bucurie. Aceast efect îl are eleganța în vers. Frumos!

[Ada Nemescu]

Starea de a fi copil mereu, şi-un adevăr atârnat de toarta cerului ...

Ca de obicei, profundă, enigmatică pe-alocuri, caldă şi sinceră voce..

aDa, cu plăcerea reîntâlnirii