vorbind despre felul în care arăți

[petrut dan]

nu-ți spun te iubesc din cauza privirilor

pe care le păstrez pentru momentul morții

mai important decât ziua nașterii

am învățat lucrurile despre care mama

mă trezea supărată să nu cred

în orice religie

 

cuvântul dumnezeu îndeamnă la gânduri

puternice

simțurile scapă de natura lor explozivă

iar cana cu apă pusă de azi noapte pe masa

din dormitor

umple camera cu bacterii pro invazie

pline de dorinți

amestecate cu urme fine de reproșuri burgheze

 

ceva nu facem cum trebuie dacă iubirea

blochează diviziunea celulelor

 

poate felul în care îți deschei bluza

sânilor le place îmbrățișarea soarelui

soarelui primirea intimă pe care marea i-o face încă de când nu a apucat

miezul nopții în mătasea transparentă a unui val ce pornește

înainte ca apusul să pună stăpânire

 

în somnul meu rem am voie să-mi primesc rudele

la fel ca iubirile trecute îmi reproșează

trecerea timpului

dimineața sărutul tău seamănă cu o gură de cafea

de care m-ai făcut

dependent

sistemul imunitar

reacționează cu precizia unui robot născut din pasiunea minții

peste care societatea plusează cu morala creștină

 

de câte ori merg la biserică

liniștea minții este stricată de progresul științei

în a schimba timpul și legile cu care ne-am obișnuit

de acasă

îmi plac postările biblice

după care îmi vine mereu să adaug

 

spune-mi că asta nu are nicio legătură cu faptul

că am mai îmbătrânit cu un an

 

sunt unul dintre cei care iubesc necontrolat

cu impulsivitatea cireșelor date în pârg zemoase și pline de

carnea viermilor ce-au învățat înaintea noastră

să-și diversifice hrana

 

de aceea nici lanțul trofic

nu este pentru oricine

îmi scriu în palmă să nu-mi vezi uimirea pentru faptul

că nu înțeleg

ce te face să arăți atât de frumoasă în seara asta

într-un fel care îmi taie respirația

[petrut dan]

Gabi, apreciez cuvintele lăsate, bucuros de prietenie, cu drag!

[petrut dan]

Monica, și eu îți mulțumesc pentru lectură și reacție, te mai aștept, cu drag! 

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin vă mulțumesc pentru prezența și comentariul deosebit, cu stimă!

[bolache alexandru]

O poezie care mă lasă mut... E atât de frumoasă de senzuală încât orice cuvinte sunt de prisos. Are atâta cursivitate încât zici că s-a scris singură.  Într-un fel poezia taie respirația cititorului! Cu mare plăcere îți citesc poeziile Man!

[gabriel cristea]

Dan, ești un Julio Cortazar autohton, dar mult mai sofisticat ca el, ceea ce dă valoare poemelor tale.

Cu prietenie! 

[Vasilisia Lazăr]

Un poem învăluit în mister și senzualitate, de o anumită rotunjime şi armonie, un poem al iubirii şi tensiunii erotice în care este prins eul liric, deduse din modul în care sunt înlănţuite secvenţele poetice. Nu poți să nu remarci frumuseţea metaforei şi a imaginilor vizuale, care sunt uneori şocante:

sunt unul dintre cei care iubesc necontrolat

cu impulsivitatea cireșelor date în pârg zemoase și pline de

carnea viermilor ce-au învățat înaintea noastră

să-și diversifice hrana

Ce-mi place mie la poemele tale de această factură e faptul că nu intri, dărâmând ușa, ca Neruda. Tu practici infuzia senzuală și sublimezi detaliul într-o ceremonie mereu reluată a înflăcărării:

ceva nu facem cum trebuie dacă iubirea

blochează diviziunea celulelor

poate felul în care îți deschei bluza

sânilor le place îmbrățișarea soarelui

soarelui primirea intimă pe care marea i-o face încă de când nu a apucat

miezul nopții în mătasea transparentă a unui val ce pornește

înainte ca apusul să pună stăpânire

Din detalii cu aprindere senzuală, creezi madrigaluri rafinate și tot atât de melancolice pe cât de exultante. Nu faci paradă nici de goliciuni, nici de frivolități. Dar e suficient un detaliu pentru a aprinde dintr-odată memoria sau cadrul, operând o seducție absolut electrică. Deci cu cheița acestor detalii electrizante intri în zonele de inefabil ale tandreții. Ca să nu mai spun de finalul absolut sublim.

Cucerită întru totul! Felicitări!

[Monica Pester]

Înmiite și chiar complicate sunt căile tale în această noua înfățișare, Poete!

Inima mi-o lua la goană, citind, pentru ca nu știam unde vei termina o  mărturisire și vei începe alta. Turnate parcă într-o fugă emoțională, nu aveam timp să-mi liniștesc spiritul să pot digera pe prima, când venea următoarea, cu o încărcătură și mai mare de emoții, iar un suflet neantrenat nu poate instrumenta și pătrunde tot ce spui, în același  timp și ritm cu cititul. De aceea, poeziile, expresiile tale lirice, trebuie lecturate de multe ori. Mai ales aceasta. Gustul cu care am rămas după fiecare catren, sau chiar frază, mi-a lăsat  savoarea unei băi de iubire, suferință, amintire și trăire pasională pe care, repet nu o pot metaboliza instant, ar fi ca și când, săpând în deșert, aș da de un izvor de apă limpede și, din sete prea mare, l-aș acoperi pentru mai târziu. 

Mulțumesc, Poete, pentru astfel de senzații! 

[Mihai Katin]

nu-ți spun te iubesc din cauza privirilor

pe care le păstrez pentru momentul morții...

ultima emotie rationala sau irationalul emotiv

de câte ori merg la biserică

liniștea minții este stricată de progresul științei

în a schimba timpul și legile cu care ne-am obișnuit  

o paradigma acceptabila si acceptata in cotidianul decent al societatii

sunt unul dintre cei care iubesc necontrolat

cu impulsivitatea cireșelor date în pârg zemoase și pline de

carnea viermilor ce-au învățat înaintea noastră  

fascinanta alaturare si cinic adevar final

de aceea nici lanțul trofic

nu este pentru oricine 

de tinut minte pentru cine stie sa nu doarma cand trec pasarile spre sud fara sa ne spuna macar adio...

cu admiratie fata de inca un regal poetic!