iubirea necesită o anumită stare de spirit
dacă nu mă credeți întrebați-vă preotul
un du-te vino șerpuind printre vase
de parcă nicio duminică nu a murit frumos pentru ziua
de luni
îmi amăgesc instinctele să nu înțeleagă cât de fragili suntem
în fața iubirii
lucruri care se întâmplă unei persoane
dintr-o mie
întrerup scrierea ce umple peretele casei
dacă va fi război
sunetul de flaut al inimii va scoate cerbii
din albiile munților
îmi va fi greu să car apă cu ciurul
limba va dori să știe ce senzație ai când ești împăratul
cuvintelor
nu ghioceii aduc primăvara ci trecerea coarnelor
printre aburii ridicați de misterul schimbului energetic
lăsat de o civilizație care nu scria poezie
până la mine ploaia își alege punctul cel mai înalt
de parcă ar vrea să cucerească orașul
paralizat
de frică
din cartea personală a morților
aud roțile unui car alegoric ce nu cunoaște odihna
straturi de întuneric mă ridică până când ating
turla bisericii
din care strigătul nesfârșit al iubirii
îmi dă starea aceea de spirit
de parcă ar vrea să pară un accident
sau să dea vina pe alții
Adaugă un comentariu
Mihaela. îți mulțumesc pentru trecerea delicată, cu drag!
carul ăsta alegoric care nu cunoaște odihna, și-a pus bidivii la treabă și mi-au lăsat la scară o poezie amplă, profundă plină de semnificații.
admirație!
Maria, văzuși bine, desigur, am citit cu interes viziunea proprie și am rămas cu senzația pe care ți-o dă sunetul de sticlă pisată sau trecerea timpului care cum spunea cineva nu este al nostru, dar îl putem cheltui, nu ne aparține, dar ne comportăm de parcă am avea vreun drept asupra lui și indiferent cât de bine îl folosim el își vede de drum, adică trece! Cu drag!
Fără prea multă vorbă Dane, eu, cam așa văzui procesul alchimic de aici:
cineva a pus în așteptare lumina când ne-am ciocnit
de o tăcere care mirosea a iarnă
oamenii plecau capetele debusolați de atingeri se prelingeau pe sub ziduri
cât mai departe de ei să nu-și rănească gleznele
se prefăceau prost că trăiesc în tablouri pictate pe sticla incoloră a ochiului
benevol făceau act de prezență la matinalul umbrei
pășeau peste conturul lor alungit nefiresc
sub dogme nu se respiră nici vulturi și nici fluturi de noapte
privește unghiul mort din colțul de paradis lăsat în paragină ies aburi din gesturi
pe corzi de-ntuneric excaladez absențele
citesc în orb pielea prea roșie să reflecte ridurile iluziei
nu mai merg pe sunete
se-ntărește ziua din apă omul își întoarce-n cuptorul inimii cina de stele
sângerează orizontul rătăcit printre ispite din indolență
îmbrac armură de liliac
peste zăpezi incandescente ochiul își coace la capăt de fulger
culorile
degetele noastre înnodate ciocănesc în vitraliile iubirii
timpul sună a sticlă pisată
Gabriel îți mulțumesc pentru trecere și semn, cu prietenie!
Poemele tale, Dan, sunt aidoma ceții - se adună și se disipează creând breșe vizual-meditative. O continuă mișcare a haosului creator de sisteme...
Lisia, ca de obicei prezența ta însăși înseamnă un frumos comentariu, iar cuvintele și ideile pe care cu atâta delicatețe și eleganță lirică le exprimi întrec mereu așteptările mele! îți mulțumesc pentru lectură aprecieri și prezența absolut decorativă, my lady, cu drag!)
Alex, ma man, știu ce zici pentru că și eu mergeam mereu pe la Curtea Sticlarilor și vedeam cum se fac unele obiecte din sticlă, dar una peste alta mă bucură cuvintele tale, cu drag , ma man!
Nikol, îți mulțumesc pentru lectură și selecția făcută, mă bucură atunci când cititorul găsește ceva demn de menționat în scrierea mea, cu drag!
Frumos! Titlul ne introduce într-o atmosferă a obiectelor casante, fragile - posibilă metaforă pentru iubire- aproape că simți tensiunea unui posibil eșec, în iubire, ca în modelarea sticlei, prea mult poate strica la fel de tare ca și prea puțin. Mi-a plăcut ,,dacă va fi război/sunetul de flaut al inimii va scoate cerbii/din albiile munților".
Drag,
Nikol
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE