Vocea oceanului

[Monica Pester]

Aud o voce simplă, o voce de departe,

Ce urcă din oceane, din valuri despicate

Nelimpezite-n sarea acidelor maree

Cuprinse în vâltoarea prea dens violacee,

Și urcă, răscolește o voce din adâncuri

Pare c-ar fi un pește ce inventează gânduri

Delfin cu țipăt amplu și sens humanoid,

Ecou al vreunui templu, celest asteroid.

Clepsidre  împărțite pe creste și pe coame,

Desene inedite, secundelor icoane,

Când din profund apare, lăsând spirale pline

Vocea se-aruncă iarăși spre ceruri cristaline

Sunt zâne sau ecouri, ori valuri nenăscute

Sau viața din străfunduri palpită pe tăcute ?

Mister de alabastru, o forță îl conduce

Un altfel de albastru, cu specii vechi, caduce

Cu vietăți sticloase și desenate-n piatră

Ar fi doar monstruoase, dar ele îi sunt vatră

Oceanule miracol, îmbogățit pe veci,

Noi te vedem oracol, dar tot rămânem reci.

[Chris]

frumos omagiu!

[Monica Pester]

Am îndreptat, Grig, cu mulțumiri sincere pentru înterpŕetarea tex̌tului

[Grig Salvan]

Un cântec oceanic minunat în care freamătă adâncuri mirabile, taine și forme stranii de manifestare ale unei forțe veșnic neînțelese. Iar vocea care urcă din toate e chemarea unei lumi ce se vrea străbătută și cunoscută cu inima, mai puțin cu gândul care nu poate străbate în „corola de minuni a lumii”. O mică observație: între „vechi” și „caduce” este o pauză de enumerare care trebuie marcată cu virgulă.

[Monica Pester]

Poete, ce apreciez cel mai mult în comment-urile tale este echilibrul aprecierilor. Nici prea mult, nici prea puțin, doar exact cât se cuantifică evoluția scrierilor pe care le citești. Ai măsura perfectă pentru fiecare urcuș sau cădere în derizoriu. 

Acest lucru apreciez enorm și pentru acest lucru îți mulțumesc din inima toată, 

[petrut dan]

Am avut dreptate și mă bucură reacția colegilor, din ce în ce mai bine,  asta se vede și după comentariile pe care le faci și care te și ajută, ca și cultura literară, nu poți scrie bine dacă îți lipsește, iar lipsa ei sare în ochi, ca să zic așa, cu drag!

[Monica Pester]

Lisia, am îndreptat tot . Sunt absolut fericită când îți citesc astfel de comentarii.  Mulțumesc mult!

[Monica Pester]

Mihaela, felicitările tale sunt pentru mine balsam și indemn. Mulțumesc frumos!

[Monica Pester]

Alex,  ɓunuleprieten, mulțumesc mult  ¡

[bolache alexandru]

Un vers din ce în ce mai sigur, atmosferă superbă care te duce pe culmi frumoase. Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Vocea se-aruncă iar spre ceruri cristaline

Aici e o mică aritmie la „iar”. Sugerez „iară”.

Lipsesc niște virgule. Înaintea lui „dar”, „iar”, „căci”, se pune întotdeauna virgulă!

Ar fi doar monstruoase dar ele îi sunt vatră

Noi te vedem oracol dar tot rămânem reci.

Foarte frumoasă poezia și cu o prozodie aproape perfectă. Văd că ai făcut pași uriași în acest sens.