Viață de poveste

[Monica Pester]

Să gust parfumul unei seri de vară

Și să absorb esența, miezul sevei,

Ce te-nfioară precum trupul Evei

Când poartă frunza-n față, ca povară

Zburând, m-arunc pierdută mai apoi,

În brațe primitoare-ale poveștii

Cu un dovleac ce ia forma caleștii,

Și un condur gingaș, cristal  de soi.

Dar sar așa, din basm în basm, nebună,

Să-mi scriu destinul între prinți și zmei,

Cu Cătălini imberbi si derbedei

Și agitându-mă, furnică ce adună.

Născându-mi viața numai din iluzii

Cu-o inimă ce bate tumultuos

Fără s-arunce palpitații de prisos

Formule de mirabile concluzii

Aș vrea să-not în apa curgătoare

A cosmicei cascade luminoase

Și-un curcubeu de pietre prețioase

Să mă salveze c-o iubire  mare.

[Chris]

ma bucur ca ati avut o viata de poveste. mi-a placut ultima strofa ca mesaj, mi s-a parut si foarte luminoasa.

[Vasilisia Lazăr]

Mie tot prima strofă mi se pare definitorie, dar și cea mai reușită. Concluzia Adei mi se pare perfectă. Am citit cu drag.

[Stanescu Valentin]

Mihai, impresionat de frunză sau de ce avea s-’’ascunză’’?

 

               mă întreb aşa-ntr-o doară

          ce ar fi fost ca la-nceput

     strămoşul  nos’ Adam s-apară

din coasta Evei prea-născut!!!???

 

de ai cumva acelaşi gând

     la întrebarea fără rost

          te-aştept aici c-un sigur rând

               să facem haz de ce-i anost...

 

Să mulţumim gazdei, răbdarea i-am cam întins-o la refuz, ne mai suportă precum marea

nisipu-ntors de pe taluz...

 

[Mihai Katin]

Să gust parfumul unei seri de vară

Și să absorb esența, miezul sevei,

Ce te-nfioară precum trupul Evei

Când poartă frunza-n față, ca povară  acest  catren  devenit  motto   la un poem al domnului  Stanescu   Valentin  isi  merita aprecierea  pentru  ca  are acea esenta  poetica   din care  poti   picura  culoare  pentru  o  mie  de poeme...

[petrut dan]

O trecere poetică prin cunoscute basme ce îți dă o stare plăcută, am citit cu plăcere, drag!

[Monica Pester]

D-le Stanescu, înmuiați și pietrele  cu  melodioasele d-voastră cuvinte drept comentarii.

Mulțumesc frumos!

[Monica Pester]

Ada, ești bună cu mine. Nu pot decât să-ți mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica Pester, am citit şi-am revenit la prima strofă din care am ales ’’esenţa, miezul sevei’’...Iată rodul acestor gânduri:

 

                    Când...

 

                                ’’Să gust parfumul unei seri de vară

                                 Și să absorb esența, miezul sevei,

                                 Ce îmi zvâcnește precum trupul Evei

                                Când poartă-o frunză-n față, ca povară’’

                                                   Monica Pester

 

                                când urcă-n capilare cu un  efort sublim

                          ce oarbă este seva n-aude nici nu ştie

                    ce frumuseţi ajung în flori de păpădie

              corole deschizând în ochi de serafim

     când noaptea se-odihnesc mirabilii fotoni

în scoică de petală pe maluri largi de verde

răzbate a lor taină ce întregit se pierde

     în cosmice vibraţii din veşnicii eoni

           când dorul meu prin vene înmugureşte-n bob

                sub calde mângâieri plini de recunoştinţă

                       se cuibăresc în tine un tu şi-un eu fiinţă

                           în dragoste-ţi sunt farul şi prea umilul rob...

[Ada Nemescu]

Frumoasă strofa de final, ca o promisiune.

Mai bine o nebunie, decât platitudine...

aDa