Visul

[ELENA AGIU-NEACSU]

Visul

 

 

Şi se făcea că am pornit într-o călătorie lungă,

Mă țineai de-o mână, te țineam de mână,

Însă deodat-am tresărit,

Ne crescuseră aripi ca la început;

Uimiţi,  priveam unul la altul,

Mirat, ne binecuvânta  Înaltul.

 

Cine ești tu, cel care-mi strângi mâna

Şi aripile-mi strivești?

Ah, zborul! Ce zbor minunat ne-așteaptă, iubite!

Haide, vino-n prag , ca să îţi şoptesc

Cât îmi eşti de drag!

 

Şi amândoi vis cu vis să adunăm pe retină

Pân' ce ne crește tulpină şi-nflorim ca teiul iar!

Îmbătați de-al lui parfum, să mergem pe-acelaşi drum

Înfrățiți întru adânc, rădăcina să rămână

Să unească pe vecie muritorii ce spre rai

Au pornit-o mână-n mână.

 

 

[bolache alexandru]

Mă țineai de-o mână versus te țineam de mână... Aici o exprimare care arată o exprimare ușor nesigură... Părerea mea. 

[Grig Salvan]

Mirabil vis în doi, cu aripi de zbor și mână în mână, cu gesturi de o neasemuită tandrețe.

[Vasilisia Lazăr]

Parcă un pic mai bine, Elena. Am citit cu drag.

Mă țineai de-o mână, te țineam de mână / Eu cred că mai bine e să spui Mă țineai de mână, te țineam de mână.

aripile - mi, ne - așteaptă / Cratima trebuie lipită de cuvinte: aripile-mi, ne-așteaptă.

[ELENA AGIU-NEACSU]

Oricum, vă mulţumesc pemtru popas şi încurajare!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Intre timp, dacă tot am recitit-o, în stilu-mi binecunoscut, i-am găsit şi bubele din cap. O editez din nou aşa cum este acum.

[petrut dan]

Un poem ce se desfășoară cu o anumită gingășie, parcă mai mult curaj nu (i)-ar face rău poeziei tale, cu drag!