persuasiune

[petrut dan]

îmi place să-ţi

scriu

de parcă aş sta de vorbă cu tine

pot să-ţi spun te iubesc fără să-mi fie teamă

că 

întrerupi felul în care te ţin în braţe

îţi  prind trupul agrafă

de piept

nu te ruşina

sângele meu umple degetele

de sare

sunetul mării aşteaptă scoică picioarele tale

desculţe din cămaşa

de noapte desfăcută mai mult decât pentru un

singur sărut tot ce mai este ascuns buzelor mele

roşesc muşcându-ţi urechea

într-un moment vulnerabil

pământul caută crengi de măslin

 

nu-mi este dor îţi amintesc începuturi

de ape somnul adânc din care m-ai trezit

să îmi spui

lipeşte-ţi coasta dar fii liniştit

mai bine dai de la tine

să păcătuieşti nu-mi este dor fiindcă ştiu

nimeni nu te va iubi cum iubesc eu

chiar aşa ca un

diavol din sufletul tău hotărât să răscumpere

timpul

poate naşte copii pentru schimbul de vină

 

vreau să-mi spui că

eşti sigură chiar dacă tu nu

înţelegi cine sunt cine

scrie

aceste cuvinte nu le mai găseşti

nimeni nu va dori să le rostească

pentru

femeia care îşi aminteşte adusă de-un

înger de mână- numele tău mi-a schimbat biografia şi

felul de a cere

răbdare,

eu nu m-am

îndoit niciodată nu mi-a zis cineva

„dacă eşti fiul lui Dumnezeu porunceşte acestor pietre...”

[petrut dan]

Mulțumesc, Manuela, pentru cuvintele calde, ți-am înțeles sentimentul de prietenie!)

[petrut dan]

Lisia, îți mulțumesc pentru comentariul deosebit ce-i dau poemului o strălucire aparte! Mă bucur că a reușit să atragă atenția colegilor și ție și că nu l-am postat degeaba! Fiecare apreciere sau cuvânt bun mă încântă, dar comentariul tău îmi este drag, după cum și poemul pe care l-am scris gândindu-mă că își va găsi  împlinirea! Noapte liniștită!

[Vasilisia Lazăr]

Dincolo de frumusețea năucitoare a acestui poem care curge ca o nocturnă de Chopin cântată pe claviatura inimii, dincolo de mesajul dedicat, nu pot să nu constat veritabila magie poetică, care-și atinge potența uluitoare prin intermediul simțului tău liric sensibil și pasional. Poezia ta trăiește din propria sa lumină, dând naștere unei expresii lirice vii, neprefăcute... 

Aș fi vrut să fi scris eu asta. 

eu nu m-am

îndoit niciodată nu mi-a zis cineva

„dacă eşti fiul lui Dumnezeu porunceşte acestor pietre...”

[Manuela Munteanu]

Unde am mai citit eu ,,nimeni nu te va iubi cum iubesc eu"? Nu-mi spune! :) Fermecător elan! 

[petrut dan]

Gabriela, ești o dulce, ca prăjiturile tale, nici că puteam să-mi doresc un comentariu mai cald și lipsit de intenții!

Seară minunată să ai, meriți!

[Gabriela Raucă]

E mai ușor, câteodată, să faci o declarație persoanei iubite, când ea nu este lângă tine. De asta erau atât de apreciate scrisorile de dragoste, cu parfumul strecurat în ele, cu gingășia unei flori presate între filele unei cărți, citită de amândoi, cu declarații care nu puteau fi întrerupte. O strângere la piept a trupului iubitei și fixarea lui acolo, o agrafă, lasă fantezia să colinde liberă, că doar de asta-i fantezie și poate depăși anumite granițe, care în alte situații ar rămâne doar dorințe.

„nu-mi este dor îţi amintesc începuturi

de ape somnul adânc din care m-ai trezit

să îmi spui

lipeşte-ţi coasta dar fii liniştit”

O nouă iubire, asociată cu apele de început, precum într-o altă poezie, are puterea de a aduce cu ea coasta lipsă, pe care, lipind-o, poți deveni complet. (fiecare cu coasta lui).

Dacă aș continua, aș strica farmecul și taina unei frumoase scrisori de dragoste, care poate fi decodată și savurată doar de „adrisant”. Superbe versuri, cu putere de convingere.

[petrut dan]

Bună seara, 

doamnă Floare Arbore, vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase, pentru reacția rapidă și pentru felicitări! Mă bucur dacă v-0 plăcut! Este ca o declarație pentru cineva special și, dacă ați rezonat, sper să-și fi găsit drumul! ) Vă mai aștept!

- domnule Mihai Katin, aveți perfectă dreptate, nu orice femeie poate fi obiectul acestui poem dedicat, iubirea alege și nu lasă la voia întâmplării speranța să se întâmple!

[Mihai Katin]

este un poem al unei anumite iubiri, al unei anumite femei, al unui sange, al unui cuvant, al inspiratiei turate la maxim si al metaforeoi fara menajamente!

cu multa admiratie!