Vals în toamna vieţii

[Nădejde Angelina]

Nu-mi frânge visul, 
nu ucide clipa!
Vreau să zbor chiar dacă 
aripa-mi
sângerează;
să te cânt în vise
şi să te plâng
de bucurie.
Lacrimile mele îţi vor dărui
un curcubeu
de speranţe.

Spune-mi,
că sunt frumoasă
chiar dacă mi-au apărut
ghiocei la tâmple.
Poţi să şi minţi din dragoste
pentru mine;
eu voi crede 
că încă mai sunt.
Voi înflori în toamnă
precum cireşul 
din faţa casei noastre,
primăvara şi am să fiu
doar pentru tine,
mireasa de flori
pentru valsul
vieţii în doi.

[Sofia Sincă]

Speranţa în intesnitatea iubirii şi în menţinerea ei peste timp... De fapt este una dintre temerile feminine şi dorinţa de a opri timpul, pe la o anumită vârstă. Dar nu ţine mult, am ai spus undeva. Este o criză a vârstei... după care intervine a doua natură, obişnuinţa.

Poem este frumos, dar destul de simplu. Însă uneori simplitatea este ceea ce aduce bineţe sufletului. După prima frază, primele două versuri se cere semnul exclamării nu punct şi virgulă şi mai ai şi în alte ipostaze.

Oricum am citit cu sufletul, Sofy!