Doamne,

de câți oameni buni

ai nevoie

în ceruri?

Ți s-au înmulțit cetele de îngeri,

iar pământul zace în beznă

și lacrimi.

Moartea trufașă

nu mai dă târcoale,

nici nu ne mai cerne,

ci a devenit stăpână

cu drepturi depline

peste viață.

Și-a înfipt nestingherită

steagurile biruinței

în sufletele celor condamnați

să poarte durerea.

Cu genunchii…

Bate toaca, iar văzduhul se aprinde de lumină

Clopotul duios ne cheamă să dăm sufletelor  tihnă

Spre-a păși în rugăciune în biserica-i sfințită

La întalnirea cu Hristos – iată, cina-i pregătită!

Ușile sunt larg deschise, Mielul  Jertfei ne asteaptă, 

Duhul Sfânt purces din Tatăl într-o taină să-L prefacă,

Îngerii din cer coboară și-n altarul de lumină

Darurile-s pregătite ... Veniți, masa este…

Să m-aștepți, iubito, chiar de n-oi veni,

Prin ninsoarea asta, nimeni n-o să iasă, …

Nu știu ce să-ți spun,

Dar ți-aș sta în drum

Și c-un braț de flori

Aș porni ninsori

Din petale crude

Roua să-ți inunde

Trupul plin de viață

Ca o dimineață.

Vraja și fiorul

Vor aprinde dorul

Și de-mi vei zări

Umbra prin stihii

Să știi c-am venit,

Dar m-au surghiunit

Ochii tăi răniți,

Mult prea biciuiți

De furtuni  și zvâcnet

Strânse-n al tău…

Donez inimă

cu termen de garanție expirat

Folosită și refolosită

până la epuizare

arterele îi sunt îngroșate

de neliniști,

pulsul este la limită,

iar viața i-a accelerat  bătăile.

Cândva,

strălucea în lumina iubirii

și dansa dezlănțuită

prin iarba…

La  hotarul vieții mele au încărunțit salcâmii,

Cerbii fug răpuși de sete, iar izvorul a secat,

Lupii nu-și găsesc odihna, pare-a fi sfârșitul lumii,

Eu mă ’mpiedic în lumina din apusul răsturnat.

Unde-mi este frumusețea ce se târguia cu zeii?

Făceam uz de tinerețe, preschimbam admiratori,

Unelteam cu primăvara, mă țineau în brațe teii

Și-mi pictau cu floare chipul pentru ochii cerșetori.

Astăzi trec precum o umbră,…

Și-oi jeli, Doamne – jeli,

Prin păduri și văi pustii,

Prin zăpezi neîncepute

În picioarele desculțe.

Tălpile de-or sângera

M-oi gândi că-i inima,

C-a plesnit de-atâta jale

Prelingându-se-n șiroaie.

De mă vor opri stihii

Îngeri triști mă vor păzi,

Cerul  mă va înveli

În amurguri sângerii.

Nimeni nu va ști izvorul

Lacrimei ce-mi poartă dorul,

Nici ce chinuri  mă…

A nins la Iași, zăpezile ne-ngroapă,

E-o risipire de argint și gheață

Și-n pulberi de lumină ca-ntr-o joacă

Ne-aruncă cerul mantia pe față.

Rostogolește albul cu tandrețe,

Pe-anostul cenușiu de prin ferestre

Și-apoi pictează vrând să ne răsfețe

Crini înfloriți, cu scânteieri celeste.

Copoul pare îmbrăcat de nuntă,

Iar teii toți cu trupuri de lumină

Așteaptă visătorul ce-i ascultă

Cînd ei,…

Aș fugi într-o poiană, dar mă tem că mă vor prinde

Zburători cu flori în plete, rătăciți prin lumea toată,

M-aș ascunde-n podul lunii, însă cerul se aprinde

Fiindcă-s nopți de sânziene și dorință-nflăcărată.

Stau la pândă și așteaptă nenuntitele fecioare

Să le-atragă prin poiene la cules de sânziene,

Și cu multă măiestrie, cu puteri ispititoare

Le vor face să-și dorească chiar iubiri nepământene.

Cerurile sunt…

“Stefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’ Archimandritului

Toată grija schitului”

Ridică-te din mormânt

Că ateii ne-au înfrânt.

Nu ne-au prigonit tătarii

Cum o fac azi demnitarii, 

Ne-au încătușat credința

Și-am rămas cu umilința

De-a ne închina cu toții

Prin zăbrele-n fața porții.

Lacăte atârnă grele

De  altarul  țării mele,

Schiturile-s zăvorâte

Și-n altarele …

A murit poetul, versu-i stă de veghe,

Lacrima luminii se preface-n sare,

Nerostit cuvântul strâns de aspra-i zeghe

S-a topit pe-altarul strâmt dintre hotare.

Posedat de temeri, prins în plasa lunii,

Prin furtuni de gânduri – veşnic chinuit,

Şi-a dorit s-aşternă  zorii-n hăul lumii

Plăsmuind nuanţe fără de sfârşit.

Cine să-nţeleagă plânsu-n strana nopţii,

Cui îi pasă oare,  de cât a trudit?

Într-o lume…

Revărsatu-S-a-n  lumină

Peste noi – şi-i sărbătoare

Şi-n nemărginta milă

Lumea asta pieritoare

A primit înveşnicirea,

Sfântă, tainică-ntrupare,

Preschimbându-ne căderea

În urcuş spre  înalţare.

Prunc născut dintr-o fecioară

Pogorât din cele-nalte,

Mântuirea ni s-arată

Biruinţă peste moarte.

Îngerii vestesc minunea,

Cer, pământ –  în sărbătoare

Magii ne arată…

Cea mai frumoasă  femeie a acestei lumi

este o necunoscută.

Am zărit-o  la graniţa dintre linişte şi nelinişte,

durere şi bucurie.

I-am simţit furtunile dinlăuntrul sufletului

şi apusul răsfrânt  peste grijile zilei.

Primăvara i-a rodit ţarina,

iar floarea iubirii şi-a cerut dreptul la lumină.

Pe faţa ca un nou răsărit de soare

a fost arborat zâmbetul împlinirii.

Cea mai frumoasă mamă a acestei…

Peste Iaşi, cerul îşi lasă

Zbucimul în fulgi lunatici

Şi-n lumina zdrenţuroasă

Pare-un zbor de fluturi jalnici.



Nimeni nu vede soborul

Rătăcit în toiul nopţii,

Doar poetul - călătorul

Printre umbrele cetăţii.



Pare trist, puţin apatic

C-a plecat fără de veste,

Vântul şuieră zănatic

Printre turlele semeţe.



Sub zăpada-ndoliată

Pier iubiri istovitoare,

Inima nu-i mai tresaltă,

Urma paşilor dispare.…

Dezlănțuită, fadă, în roșu ars fardată,

Metresă-abandonată cu aere de doamnă,

Își varsă nebunia, de viață degustată,

Pe verdele luminii la fiecare toană.

Nu scapă nici o floare neatinsă de furie,

Aruncă nărăvașă broboadele de brumă

Strivind cu tocul urii și frunza vineție

De pare tot cuprinsul învăluit de ciumă.

Încercănată-și plânge destinul plin de vină

Și mușcă cu putere din străveziul lunii,

Prea…

Fost-am doi, ca-ntr-o poveste

Încâlciţi în aşteptări,

Tu n-ai prevăzut finalul,

Eu am ocolit cărări,

Dragostea – ca frunza-n toamnă

S-a uscat plesnind de ciudă

Şi-nspre bruma de pe urmă

N-ai întins măcar o mână.

Singuratică făptură 

N-am ştiut să fac un pas…

Între noi vârtej şi spume

Şi banalul – bun-ramas.

 Am cedat nefericirii

Strânşi în colţii ei câinoşi,

Dezgolindu-ne de…

În dor aprins de absolut

Dând frumuseţii început,

Zidit-a Dumnezeu fecioară

Şi a numit-o primăvară.

Strângând lumina-n cingători

Sub ochii noştri muritori,

În trup de lut i-a încolţit

Sămânţa vieţii… şi-a rodit.

A plâns în ploi, iar cerul mut

I-a dat pământului tribut,

Veşmânt ales, cu fir durut.

Din iarbă crudă i-a ţesut.

Vrăjiţi de fluturi dirijori

Printre lumini triumfători,

Copacii toţi…

Te uită, mamă, pomii râd,

Nechează-n ei flămânzii muguri,

Tu  nu-i mai vezi  şi-ades' oftând

Strângi amintiri în sparte ciuturi.

Te strig, dar glasul mi-ai uitat,

În ochii tăi se face seară

Şi-ţi pare atât de-ndepărtat

Printre lumini ce stau să moară.

În trup de ceară – suflet ars

Porţi zbuciumul din toiul vieţii,         

Ating uşor al tău obraz

Şi-ţi simt adânc duhul blândeţii.

Te…

Agăţat de peretele sufletului

ceasul arată singurătatea zilei.

 Printr-o coloană fără de sfârșit

Dumnezeu  revarsă

lumina.

Poarta sărutului

își așteaptă

trecătorii.

La masa tăcerii,

doar noi doi și nerostitele

cuvinte.

Ochii  își vorbesc

iar inimile s-au îmbrățișat.

Iubesc clipa în care îmi ești

și îți sunt infinită poveste.

Ninge iar... şi a mea faţă

Sărutată-i de ninsoare,

În lumină mă răsfaţă,

Dulce, caldă-alintare.

Dar păşind în strada vieţii

Vraja zilei se topeşte,

Învelită-n haina ceţii,

Visul meu frumos sfârşeşte.

Cu privirile de ceară

Ca-ntr-un nesfârşit cortegiu,

Îngeri trişti mă înconjoară,

Trist, zadarnic-sacrilegiu.

Chipuri de-ntuneric stinse

Şi de ciuma unor vremuri

Poartă-n lut dureri aprinse,…