trenuri

[petrut dan]

simplu spus nu adorm fără să-mi pun țigara pe geam

fumul să-mi abată privirea departe

altă iubire deocamdată nu am

numai sângele dulce-acrișor scade-n vasele sparte

 

nu veneai iar eu mă bucuram precum pruncii

ziua-ntreagă să fiu prim-ministru acasă

obiceiul meu preferat cu prieteni bețivi și cu verdele luncii

să cădem de acord prost e celui ce-i pasă

 

ca poet până-n vârful membrului cum spun câte unii

îmi pare că și puținul pe care îl scriu mi-e destul

trupul tău după tranzitul lunii

iar ne-a prins adormiți în cel fân din pătul

 

nu-mi pun mintea cu cei de o vârstă cu roata

și nu merg la pomeni sau județe de pace

mai îngrop câte-un drac uite-aceea-i lopata

de iubire tot trag și tot sunt fiindcă-mi place

 

să-mi strâng umerii pumnii ca pe câmpul de luptă

7 din 7 douăzeci și patru de ore pe zi

indiferent că e calea bătută sau poteca abruptă

fiecare cuvânt mi se pare un motiv de-a trăi

 

pentru că-n dimineața când grațios mă refuzi

învăț mai mult să-mi țin trupul în frâu

chiar dacă cineva de sus mă iubește și-mi strigă nu-auzi?

rămân la ce-am spus nu degeaba-i neghină prin grâu...

[Monica Pester]

Aparent simplu, un poem desprins parcă dintr-o sau cu o rece și sticloasă judecată a unei bule de timp a vieții. Pare memoriul unui nemulțumit de sine, al unuia aproape învins, dar care prin sinceŕă spovedanie, își caută răspunsuri. De fapt, raspunsuŕi noi de la obștea pe care o face martor la destainuirea lui, pentru că pe cele vechi și le-a asumat demult. Profundă această simplitate a parcurgerii sine-lui. Îmi dă senzația unui gol carede fapt nù e gol ci doar o examinare a prețioasă a unei bucăți de diamant încă nefinisat suficient.

Poete,

[Mihai Katin]

ce  poem  lejer  dar   cat   de complicat   in  acel   supralrealim   metaforic necesar    celor  care   stiu   cat   de sus  urca  adevaratele  cuvinte   :

ca poet până-n vârful membrului cum spun câte unii

îmi pare că și puținul pe care îl scriu mi-e destul

trupul tău după tranzitul lunii

iar ne-a prins adormiți în cel fân din pătul   cu  multa  pretuire!