Poetului nins de amăgiri

[Ada Nemescu]

Motto: An me ludit amabilis insania? (Horatius).

Mă amăgeşte, oare, o dulce nebunie? 

 

Când albul liliacului adoarme

Orbit de-o rază verde-n univers

Se-aude-o rugă tainica”Ah, Doamne!”

De s-ar trezi pe buze cu un vers!

 

Și s-a trezit când macul a visat

Un fluture albastru aplecat

Pe roșul său ca un obraz de fată

Luna știa, tăcea îngrijorată...

 

Ce nestatornic este albul tău,

Ca o ninsoare-n pumnul unui rău!

Ai grijă cu parfumul, e un păcat prea greu...

Un pitpalac se-aude: și eu, și eu, și eu....:))

[Ada Nemescu]

@ Denisa Curea Popa & Valentin Stănescu

Vă răspund împreună pentru că ați revenit pe pagină...domnul Valentin cu versuri colorate, ca un veritabil curcubeu în versuri foarte frumoase, vă mulțumește aDa 

[Ada Nemescu]

@Grig, mulțumiri. Ca de obicei primesc din partea ta un comentariu detaliat și prețios, mult deasupra versurilor mele. Viața este o frumoasă iluzie - ce definiție specială și în același timp.... adevărată!?

aDa

[Ada Nemescu]

@Amanda, mulțumesc. Răspund cu întârziere din motive tehnice, mă iartă. Comentariul tău este bine structurat, pentru că ai înțeles Versul ludic, ironie și autoironie, un joc de cuvinte...aDa

[Grig Salvan]

Spunea un mare spirit: „tot ce ne permite mai mult viața asta e o frumoasă iluzie”. Trăim în amăgiri, cu amăgiri, cu senzații și tulburări ale simțurilor care ne fac bucuria de a trăi. Mirifică imaginea liliacului ce doarme și visează vegheat de lună, tandru sărutat de-un fluture albastru, apoi trezindu-se în nestatornicia lumii din jur. Un mic și gingaș poem, lecturat cu plăcere.

[Amanda Spulber]

Vers ludic, ironie și autoironie și o tandră înțelegere a călătoriei mai mult sau mai puțin riscante prin lumea poeziei, în calitate de autor.

[Denisa Curea-Popa]

Revin aici  pentru a mă bucura și de poezia domnului Valentin, pentru a-mi odihni sufletul. 

Bucurii vă doresc!

[Stanescu Valentin]

aDa, recitind minunata ta poezie ce a stârnit din partea unor colegi comentarii plăcute privitorului, mă asociez punctului de vedere despicător de curcubeu al Doamnei Monica Pester şi îţi dăruiesc un comentariu de la roşu la violet...

De la roşu-n violet

 

Lumina răsare-n culoare,

în laturi de roş-violet,

iar codul din frunză şi floare

păstrat e în mare secret.

 

In roşu deschisă e calea

ce zburdă-n nuanţele vii

când macul inundă iar valea

să-ncânte privirile mii.

 

Oranj e o pală aparte,

scăldat în penel diafan,

pendulă-ntre unde brocarte

şi roşul aprins sarafan.

 

Acum scos din hibernare

galben arde-n păpădie.

Candelula-i altă floare

unde salba lui adie.

 

Verde e cuceritorul,

iarbă-n şes, frunză-n pădure,

îi întinde-n câmp covorul

somnului ca să mă fure.

 

Albastru e cer imens.

Cicoarea-l îngână pe loc,

când soarele arde intens,

mirific şi veşnicul foc.

 

In armonii violine

din constelaţii florale,

căutat-n islaz de albine

indigo se ascunde-n petale.

 

Violet - culoare rece

trece lumea-n nevăzut,

cu gândul la roş’ petrece

către un alt început.

[Ada Nemescu]

@Monica Pester, mulțumiri.

aDa

[Monica Pester]

O trecere rapidă prin întreg ROGVAIV-ul este chiar un omagiu poetului.

Frumos !

[Ada Nemescu]

Vă sunt recunoscătoare, domnule Tudor Cicu, pentru popas, citire, comentariu. 

Onorată,  aDa