De ziua ta, cuvintele sunt flori

[Crinu Sorin Leşe]

Cuvintele sunt flori nemuritoare

M-am hotărât să-ți fac un dar în dar;

Va fi dar de ajuns, va fi... sau oare...

 

Când nu le trece vremea în zadar

Cuvintele sunt flori nemuritoare?

 

Cum aș putea lua din magazine 

Flacoane de parfum cu iz de mosc?

Când tot mai mult și mai pregnant îmi vine

Aroma pielii tale s-o cunosc.

 

Și ce cadou aș mai putea să cumpăr

Să-ți mulțumesc cu el de ziua ta?

Când zilele rămase le răscumpăr

Cu anii ce-au rămas din viața mea.

 

Sau aș putea să-ți dăruiesc poșeta 

Din pielea unui val dacă o vrei,

În vara botezată Nicoleta 

Cu ochii lui când ea se uită-n ei.

 

Aș mai putea să-ți iau dintre inele 

Cel mai rotund și plin de înțeles;

Dar prea puțin din mine sunt în ele

Când doar cu unul singur m-ai ales.

[Vasilisia Lazăr]

Sorin, ai făcut din aniversare un prilej de a vorbi nu atât despre daruri, cât despre ceea ce nu poate fi cumpărat: timpul dăruit celuilalt, intimitatea și anii trăiți împreună. Dincolo de jocul tandru al florilor, parfumului, poșetei ori inelului, adevăratul dar rămâne omul însuși și partea de viață pe care o oferă celui iubit. Iar finalul spune simplu și frumos esențialul: dintre toate darurile posibile, ea te-a ales pe tine. La mulți ani celei căreia îi sunt dăruite aceste versuri! La mulți ani, N.! ❤️

[Nikol MerBreM]

Subiectivă sau nu, iată un poem numai bun de pus la inimă, să-l citească și recitească ea, inima, la răscrucile vremurilor! Va fi dar(ul) de ajuns, Crinu! Când cuvintelor nu le trece vremea în zadar, înseamnă că au încuviințarea inimii și mirul cel bun. Îmi era dor :). 

Te iubesc și aici :),

Nikol

[Stanescu Valentin]

Frumos!