solomonarul

[petrut dan]

sunetul prelung al unui munte în agonie
mă îndeamnă să-mi ridic ochii spre cer
negrul cuprins în manifestare îmi face privirea de sticlă 
locul copilăriei-

motiv să-mi placă trecutul

așa începe dorința de răzbunare

furia umple golurile lăsate de neputințele cărnii
amintirea celui drag devine otravă iar dorința
să nu fi existat niciodată
va smulge orice gând despre el ca pe o buruiană de leac
menite să-ți cruțe durerea

răul se plimbă precum un cerșetor de pe o stradă pe alta
sperând ca lucrurile să meargă prost
când l-am văzut în cămașa de in am înțeles
cine plânge după haine sfințite
caută lucruri ce nu sunt de vânzare

mi-a fost ușor să înțeleg emoția de dinaintea infracțiunii
mintea unui criminal nu este mai complicată
decât teama de oameni
mecanismul de apărare începe cu accentuarea consoanelor

înțeleptul mi-a spus
arta și iubirea sunt arme puternice
freacă-ți pieptul
brațele se vor încălzi de la sine

 

[petrut dan]

Mulțumesc Chris pentru lectură și comentariu, cu drag!

[Chris]

cu inspiratie de la Solomon inteleptul poemul se desfasoara, din nou, pe o multime de trairi.

pieptul gazduieste inima si este partea centrala a corpului, de acolo pleaca atat sentimentele cat si caldura

arta si iubirea, da, sunt niste arme foarte puternice

foarte frumos...

[petrut dan]

Monica, mulțumesc pentru acest comentariu deosebit, progresul tău se observă și aici și mă bucur că într-un fel sau altul eforturile colegilor de pe site își dau roade după cum se observă și în evoluția ta lirică, am citit cu plăcere, drag! 

[Monica Pester]

Mai ales când criticul este cu adevărat ales către acest complicat demers și este îndrăgostit de facerea, împlinirea operei în cauză. Căci o critică substanțială și percutantă are rolul definit de a mări valoarea scrierii, de a-i găsi tainele și mecanismele intime ale lirismului poetului și de a le dezvălui la adevărata lor intenție. 

Nu este ușor să înțelegi întregul univers al unei poezii ,suntem diferiți, citim și procesăm diferit ce citim. Altminteri , ne-am uniformiza culorile și aprecierile nu ar mai avea sens. Dar critica și manifestarea exprimărilor autorului țin de o calitate specială. Care se numește dragoste de poezie, implicare maximă și bucuria de a trăi măcar în tandem cu trăirea autorului.

Nu este rolul meu de a aplauda aici critici sau poeți, marca lor este de departe evidentă.

Eu sunt cititorul care se împlinește prin lecturile oferite , care învață și care ia parte cu bucurie deplină la actul de creație oferit.

Felicitări, Poete. 

Lisia, talentele nu au nume .

[Monica Pester]

E greu să te pliezi pe trăirile ce nasc poezii, ce nasc poeme, sau ca acum, opere de artă.

Arta scrisului nu se fură, nu se  dobândește, nu e invenție tehnologică.

Arta scrisului e un har divin pe care-l primești la naștere, chiar dacă ți-l manifești în timp. Critica unei opere de artă este prin ea înseși, o operă de artă, evident rareori. 

[petrut dan]

Domnule Mick Lorem, am zâmbit și eu, cu stimă!

[petrut dan]

Ma man, haiducule, mulțumesc de vizită, îți Orez numai bine, între noi ne permitem!))

[bolache alexandru]

Citesc la rând poeziile postate pe Însemne și comentez atât cât mă pricep... Apoi apare o poezie sub semnătura ta. Evit să o comentez inițial pentru că poezia ta trebuie citită și din nou citită, dar ți-am mai spus asta. Poezia ta nu e facilă, e profundă are farmec deși are un mesaj abscons. Solomonar e sinonim cu a fi înțelept. E legendară  povestea cu două mame care revendicau același copil. Atunci Solomon a spus să fie copilul tăiat în două. O stratagemă... plină de înțelepciune. Arta și iubirea pot fi cele două jumătăți! Drag, Man!

[Mick Lorem]

O lucrare destul de complicată, care necesită o lectură suplimentară și de fiecare dată e fenomenală! Am citit cu deosebită plăcere, vă mulțumesc!
P:S. faza cu ”șefa” mi-a trezit un zâmbet lung :D

[petrut dan]

Domnule Culiță Ioan Ușurelu, vă mulțumesc, cu respect!