Se tânguie natura...

[Camelia Ardelean]

Se tânguie natura cu glasu-i enigmatic

Și deapănă, confuză, apusuri primitive,

În filele-i de gheață – atavice misive;

Își toarce anotimpul fuiorul său, apatic,

Pe buza înserării cu zâmbetul extatic.

 

Semeață e crăiasa cu rochia-i de gală,

Ornată cu dantele și bumbi din promoroacă,

Când poartă, delicată, condurii-i pe toloacă,

Cuprinsă fără veste de-o sfântă amorțeală,

Sub fulgii ce se-așază în pletele-i, beteală.

 

Ubicua silfidă tronează grațioasă,

Țărâna e palatul ce-i străjuie veșmântul,

Ambiguu, foșnește în sfera sa doar vântul;

Sub vălurile-i fine purcede cuvioasă,

La geamurile nopții, perdele noi să coasă.

 

Pătrunsă de-umezeala din albul cel feeric,

Stă sigla-nsingurării pe vastele domenii,

Tractează veșnicia, în coarnele lor, renii;

Pe chipul său de ceară, un astru ahasveric

Gravează cu migală fărâme de-ntuneric...

 

 

[Camelia Ardelean]

Doamna Mititelu, mulțumiri sincere pentru lectură și semnul lăsat! Stimă,

[Camelia Ardelean]

Mihaela!!! Mă bucur să te reîntâlnesc și aici! :-) Îți mulțumesc mult de apreciere și votul de încredere! Îmbrățișări cu drag!

[Camelia Ardelean]

Dorina Cracană, Vasile Burdușa: mulțumiri pentru prezența caldă și constantă, pentru semnul lăsat! Drag,

[Mihaela Popa]

frumos, Camelia!

[Camelia Ardelean]

Mulțumiri de suflet, dragi prieteni: Nikol, Darius, Gabriela, doamna Chindea, Mihaela Suciu, Laura, doamna Agafia, Carmen-Bernadeta Anghel, doamna Dorina, domnule IMC! Semnele voastre de apreciere înseamnă mult pentru mine! Îmbrățișări!

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, mulțumiri sincere, și pentru laude, și pentru critici! :-) Așa este, ochii dvs. de vultur și-au făcut treaba și de data aceasta! :-)) La momentul scrierii poeziei, nu eram atentă la detalii de finețe, de atunci însă am devenit mai vigilentă. Iar dacă îmi mai scapă câte ceva, vă rog să mă trageți de mânecă/tastă, înainte de a fi prea târziu! :-) Drag și prețuire,

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc mult, dragă Gina, pentru popasul tău de/cu suflet și pentru semnul lăsat! Prețuire,

[Camelia Ardelean]

Dragă Valery, cum o să mă supăr pe tine?? Tu nici să vrei, nu mă poți supăra! :-) Este normal ca fiecare să vadă lucrurile în felul său; la urma urmei, în fiecare poezie, cred că orice vers s-ar putea rescrie ori s-ar putea găsi mai multe variante ale sale! O să râzi, dar autocritica legată de dativele cu pricina mi-am făcut-o deja acum un an, când am scris poezia, mai concret, înainte de concursul de pe Însemne Culturale, de la acel moment. Atunci scrisesem vreo 4-5 poezii de iarnă, ca să am de unde alege, dar nu am trimis-o pe cea de față la concurs, tocmai din cauza acestui "inconvenient", ci alesesem "Parfum de ninsori".

Am făcut și încercarea de a scrie poezia fără dativele respective și am constatat că s-ar fi înțeles foarte bine și fără ele despre ce e vorba în "ecuație", dar mi s-a părut totuși "cam" impersonală, parcă nu ar fi fost scrisă de un român, așa că am ales să le păstrez totuși, gândindu-mă că este o descriere și pot să fac un pic de "abuz", pe care... mi-l asum. :-) Excepție fac "condurii", la care am adăugat spontan "i"-ul, când am postat poezia, căci în varianta mea originală nu există. 

Îmi place (și) varianta ta: "Semeață e crăiasa în rochie de gală", însă poezia a apărut deja într-un volum, lansat anul trecut, așa că orice intervenție asupra textului ar fi tardivă. Poate la o reeditare...

"Pătrunsă de-umezeală" se citește foarte ușor, transformându-l pe e în i ("di-umezeală"), cam la fel ca în cuvântul eu, care se citește ieu! :-) Îți mulțumesc că ești atentă la scrierile mele, din fiecare comentariu și opinie pertinentă de pe acest site învăț câte ceva și cresc... Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Vă mulțumesc mult, doamna Sofy, pentru cuvintele frumoase! Mă bucur că sunteți "complice" la tabloul meu de iarnă! :-) Cu prețuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Ornată cu dantele și bumbi din promoroacă,/ Când poartă, delicată, condurii-i pe toloacă,/ Cuprinsă fără veste de-o sfântă amorțeală,  

Chiar dacă intervine pauza dintre versuri, cacofonia/aliterația tot deranjează. Și mai ai.

Poezia place mult!

da Coza