salariați

[nicolae vaduva]

mașinile tăcerii zac

într-un continuu-linear,

nici tu nu spui ceva

iar eu

aștept în era glacială

să se reverse muguri albi

sau alte chestii de florar

ce-au mai trecut

pe lângă noi

nestingherite,-n pielea goală.

 

se sâsâie în ouă șerpii

și peștii plescăie

un pic,

aparii vremilor uzate

mai zdrăngăne ceva, haihui;

doar noi îmbrățișați,

sub pături,

de-un veac,

nu mai zicem nimic,

iar dumnezeu închide ochii

lăsându-ne în plata lui.

 

[Mihaela Popa]

încântată de lectură, las semn de trecere

[Nikol MerBreM]

Citind comentariile, mi se pare natural să spun că deşi am sesizat diferenţa dintre glaciară şi glacială (motiv pentru care am şi pus între ghilimele cuvântul în comentariul meu), nu am intenţionat ca remarca mea (în care încercam să înţeleg legătura dintre titlu şi poezie) să fie sugestie de schimbare/corecţie, întrucât, din punctul meu de vedere, în poezie orice este posibil, chiar şi o "eră glacială", atâta vreme cât poetul o utilizează în mod intenţionat şi îşi asumă construcţia. Şi tind să cred că în acest caz este vorba de o construcţie şi nu de o scăpare, dar despre asta doar autorul ne poate lămuri.

Drag pentru toţi,

Nikol

[Vasilisia Lazăr]

de-un veac,

nu mai zicem nimic,

Aici e rupere de ritm.

Tare mi-a plăcut și aici!

[Mihaela Suciu]

   Etapele feminine sunt: chic, șoc și ioc! - spunea o glumă și făcând o analogie, trec la etapa a doua și mă hazardez în metaforele Văduva cu interpretări șocante. :)

  Îmbrățișați de-un veac, nu mai zicem nimic, - e clar că poetul și cealaltă parte (eul, muza...) au creat o comunicare telepatică perfectă, fapt pentru care chiar și dumnezeu închide ochii - nu-i cazul unei intervenții divine. Or fi ei salariații? Eu zic: Nu! (e doar o întoarcere de sens a înțelesului de plată) deci să-i lăsăm în plata lui.

  În această comunicare perfectă cu eul său, poetul așteaptă:

1. aștept în era glacială - glacial cu sens de rezervat și nu glaciar fiindcă nu-și dorește ,,răcirea globală” cu cei din exterior.

2. să se reverse muguri albi - imaginația cititorilor

3. sau alte chestii de florar /ce-au mai trecut/pe lângă noi/nestingherite,-n pielea goală. - chestiile acestea eu le consider comentariile sterile.

  Și am ajuns la posibilii „salariați”: șerpi (în stadiu embrionar, cei ce-și aruncă veninul), pești (tăcuții din umbră ce plescăie un pic) și aparii vremilor uzate (cei care dau apă la moară, măcinând tipare uzate).

În altă ordine de idei, referitor la „tăcere”, am citit și-am reținut o chestie simpatică: „Dacă tac nu înseamnă că n-am răspuns, știu c-aș vorbi degeaba!”  

Domnule Văduva, mulțumesc de înțelegere și vă aștept și cu alte creații!

 

[Taci(tu)!]

     Era nu poate fi decât glaciară, observaţia făcută de Nikol MerBreM e de luat în considerare (/aștept în era glacială./ - nicolae vaduva, salariaţi).

     Că-s în pielea goală unele chestii de florar - cele care umblă prin versurile autorului - e treaba lui, dar să ştim şi noi care-s alea...

     J' Arrive!

[Ionel Mony Constantin]

Bravos naţiune!

[Mihaela Suciu]

Într-un veac de tăcere, dacă „dumnezeu închide ochii/lăsându-ne în plata lui”, cred că îmbrățișarea e singura noastră salvare, altfel, noi robii ne-am primi salariul în lacrimi sărate.

alte chestii de florar

ce-au mai trecut

pe lângă noi

nestingherite,-n pielea goală. - e nostim, dar în totalitate ceva e trist... ca o neîmplinire.

[Ion Lazăr da Coza]

haihui

Lecturat cu drag. 

da Coza

[Nikol MerBreM]

Salariați pentru anduranță în era "glacială"? Îmbrățișarea pare să fie totuși o compensare, o mică primă :).
Drag,
Nikol

[Ana Cîmpeanu]

Frumos armonizate lexicul modern,versificația clasică si va vivacitatea stilului.Am citit cu interes