secvențe

[nicolae vaduva]

în vremea aceea aveam un cal alb

și eu și calul aveam aripi albe

eram tânăr și foarte îndrăgostit de o puștoaică

și ea era îndrăgostită de o pasăre albă

îmi imaginam cum ar fi să ne iubim într-o casă

pe un munte însorit înveliți de urletele lupilor

apoi mi-a trecut

m-am apucat să fac pâine și să fiu fericit

modelam aluatul în sfere și le învârteam cu dexteritate

în una mi-am scăpat inelul de logodnă

în alta m-am îmblânzit

în ultima puștoiaca strângea la sân pasărea de gheață

acum sunt un fel de farmazon

construiesc aeronave de aceeași culoare

unii le privesc și pleacă în concediu

alții vin cu sticle de bere 

le ating și se pun pe chef cu lăutari și dame de consum

în rest sunt oameni cumsecade

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Excelent!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie noncrepusculară, dar mult seducătoare...

da Coza

[Nikol MerBreM]

Secvențe, secvențe dar întregul e un regal! O declar una dintre poeziile mele preferate de pe pagina dumneavoastră!
Drag,
Nikol

[Ana Cîmpeanu]

Foarte frumos! Îmi plac mult căldura evocării si intimismul curat al comunicării lirice!

[Mihaela Suciu]

Secvențe lirice măestrit alcătuite îi care imaginația se poate desfăta în voie, a mea cu siguranță. Să expun:

Prima parte e ceva comun tuturor: cu îndrăgostire, visul solitudinii cu ființa iubită (apropo: eu visam cabană, casa nu mi s-ar fi părut așa romantic :)) și ,,frământatul” casnic în care el se ,,îmbânzește”...

Urmează versul trist în care „pasărea albă” devine „de gheață”:

în ultima puștoiaca strângea la sân pasărea de gheață - după mine, o încercare de resuscitare a relației.

În ultima parte încărcată cu umorul specific, mă duce cu gândul cum poetul construiește ,,avioane de hârtie” (construiesc aeronave de aceeași culoare) cu aceeași culoare - albă, ca visul puștoaicei, pline de speranță, pe care le trimite cititorilor și fiecare percepe în felul său; unii le privesc și nu comentează, alții nici nu le citesc fiindcă au alte preocupări mai puțin literare și rămâne ,,restul”... :) 

în rest sunt oameni cumsecade

Domnule Văduva, cu versurile dumneavoastră învăț... cum-se-cade! Nu detaliez! - vă imaginați cum și în ce. :)

Mulțumesc de ,,aeronavă”! Cu drag, Ela - rest de la Mihaela :) 

[Sofia Sincă]

Viața de la simplitate, la complexitate... E bine și așa și așa. Însă fericirea este mai pură atunci când te bucuri de lucruri mai simple. Dar, dacă nu le mai ai la îndemână, este necesar de creat echilibrul, fie el și trepidant.

N.Văduva a trecut la lirica serioasă... :)) Un poem filosofic, meditativ, dintr-o poveste metaforizată, de căutare a adevărului, până la urmă.

Am citit cu interes,

Sofi

[Valeria Merca]

Foarte expresiv! :) Imaginativ - fără doar și poate. :) 

Am citit cu mare plăcere,

[Mihaela Suciu]

„îmi imaginam cum ar fi să ne iubim într-o casă

pe un munte însorit înveliți de urletele lupilor

apoi mi-a trecut”  o idee: să revin secvențial!

[TACITUL]

Imaginaţie multă... ca de obicei.

(atenţie la aceiași culoare; corect: aceeaşi ... substantivul culoare e de gen feminin)

J' Arrive!