Creștea cetatea naltă și cucerea pădurea,
în timp ce vântul falnic rămase fără rost...
Coloșii cibernetici cutreierau de-aiurea
și mursecau din păsări, săpându-și avanpost.
Trecuseră milenii de-a frunzelor uitare,
câmpiile de-aramă în zori se răsculau;
Însângerate creste pavau abis de mare,
cerșindu-și ascuțimea din fierăstraie sau
din roșii piramide ce nălucesc murinde
pe bolta virtuală, croită din titan.
O lume recesivă metropole-și întinde
la polii fără gheață, sub norii de metan.
Murea pădurea verde odată cu ozonul,
în timp ce fiara stearpă trăia pe sub pământ;
Și-albastre stalactite își contemplau bizonul
prin ochiuri calcaroase, rupestru lăcrimând.
Adaugă un comentariu
,,Somnul rațiunii naşte...''
O realitate tristă, există şi speranță. Frumoase versuri!
Întotdeauna reușești prin cuvinte meșteșugite să redai ideea ce dorești a fi propagată.
Aici, tema poeziei - fenomenul de poluare, cel ce ne va distruge, ideea transformării pământului ce ne-a dat viață, într-o veșnicie stearpă, lăcrimândă - cum spui în vers.
O temă șlefuită cu eleganță și talent poetic, cu realitate și sensibilitate emotivă.
Deosebit de frumos,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE