Precum o frunză-n vânt

[gabriel cristea]

Iubesc femeile surate cu pădurea;

Femei ce-și poartă talpa goală prin țărână,

peste câmpii îmbrățișând, cu spice pline, 

onirice și pale-ascensiuni de lună 

- fantasme lunecând sub frunze hialine…

Ador femeile sălbatice și nude, 

ce se-mpletesc lasciv cu picurii de ploaie, 

dezlănțuindu-și buze aprige de fiară

la adăpostul frust al șirelor cu paie;

Și-ngână vântul slab, să nu cumva să moară… 

Slăvesc femeile cu inimi basarabe,

Ca susurul pâraielor de lumi fecunde, 

Femei din Retezat, cu trupuri irizate, 

Precum o funză-n vânt, ce ochiului se-ascunde, 

Se disipează-n stol, se nalță și se zbate.. 

Mă-nchin femeilor ce dârze-și duc amarul, 

ca un Sisif de fier, Pâmântul pe vertebre

- solare creaturi Genezei dând culoare;

Priviți cum tac și se răscoală din tenebre, 

cum tăinuiesc în ochi iubiri scânteietoare! 

[Mihai Katin]

Iubesc femeile surate cu pădurea;

Femei ce-și poartă talpa goală prin țărână,

peste câmpii îmbrățișând, cu spice pline, 

onirice și pale-ascensiuni de lună 

- fantasme lunecând sub frunze hialine…superba   compozitie  a unui  tablou  feminin aproape de mitologie  si  chiar  daca poemul   se resfrange si  in  portretizari  senzuale finalul  are acel  ceva  ce numai  inspiratia  poate da:

Mă-nchin femeilor ce dârze-și duc amarul, 

ca un Sisif de fier, Pâmântul pe vertebre...

cu multa pretuire!

[Corneliu Neagu]

O frumoasă odă închinată femeii, în care autorul revarsă valuri de expresii metaforice ce ne încântă privirea și sufletul! Felicitări!

[gabriel cristea]

Ana, mulțumesc de apreciere! Emisia mea fotonică s-a pervertit în ape izvorânde. :)