Petale de seară

[BOTICI GABRIELA]

Sonet CXII 

 

Când roua ascunde o lacrimă mută,

Căzută pe floarea ce-așteaptă să moară,

Secunda invocă petale de seară,

Tăcerea din neguri cu doliu sărută.

 

Imagine stinsă, nimicul separă

Atingerea caldă din clipa trecută

De locul ce doare, durerea n-ajută,

Pe roza uscată nici fluturi nu zboară.

 

Lumina se scaldă-n trăiri efemere,

Cu versuri prea scurte, cu rima-n regrete,

Iar sensul se-ascunde în note himere

 

Pe corzile vieții ce-ncearcă să-mbete

Cu farmecul dulce, îți dă, apoi cere,

Plecarea din astru spre lumi noi, secrete.

[BOTICI GABRIELA]

Frumos!

[Stanescu Valentin]

erată

să-nflorească între noi ramul de măslin,

armonia să-nălţăm prinsă-n legământ:

eu şi tu şi noi şi voi s-avem alt destin !

 

[BOTICI GABRIELA]

Foarte frumos. Felicitări!

[Stanescu Valentin]

                       

Gabriela, încă o dovadă că formatul de sonet poate atinge  şi sensibiliza chiar şi o clipă în care dispare o floare, un fir de iarbă, o pasăre cântătoare, o râmă, un gând... Prea puţină bucurie într-o lume-aşa de tristă pentru clipa ce-o să fie pică lacrima-n batistă...

Cu voia ta voi schimba uşor registrul trist al acestei pagini cu un alt pseudo-sonet ceva mai vesel.

 

Piersicule floare roz

 

Piersicule floare roz, care-i al tău vis

când aşezi pe cer senin darul tău florar ?

Mângâi luna pe-nserat în al ei pătrar,

trubadur nocturn ce eşti, inimi ai deschis !

 

Frumuseţea florilor o re-nvii în zori,

roua primenind pe rând polen şi nectar,

ca apoi să îi oferi albinei un dar ...

Gestul tău îmi dă un semn şi-n mine cobori

 

gândul de a dărui  lumii starea mea,

peste răul ce e-n jur să aştern cuvânt

de iubire întărit de pământ şi stea

 

să-nflorească între noi ramul de măslin,

armonia să-nălţăm prinsă-n legământ:

eu şi tu şi noi şi voi s-avem alt                            

[BOTICI GABRIELA]

Mulțumesc din suflet.

[Ada Nemescu]

Foarte frumos! 

Sentințe: pe roza uscată nici fluturi nu zboară.

*

Secunda invocă petale de seară

Aplaud! aDa