Noi

[Vasilisia Lazăr]

ne aşezăm

la masa cuvintelor

şi plămădim

câte o pâine curată

 

o stropim cu lacrimă cerească

apoi ne împărtăşim fiecare

din bucata celuilalt

 

unii murim aici

alţii ne naştem dincolo

greu recunoaştem

morţii de vii

 

aici nu vrem aplauze

dorim doar liniştea

care înalţă cuvinte

însă dincolo

ar fi tare plictisitor

să urzim la nesfârşit

acelaşi şi mereu acelaşi poem

al tăcerii

 

întreaga noapte…

[Vasilisia Lazăr]

- Mioara, îți mulțumesc cu drag pentru frumoasele cuvinte!

- Mulțumesc pentru apreciere, Floare!

- Ca și acest frumos comentariu al tău, Manuela, pentru care îți mulțumesc!

- Un comentariu elegant și profund ca întotdeauna, domnule Katin. Mulțumesc!

- Grig, mulțumesc pentru interpretare și frumoasele cuvinte!

[Grig Salvan]

Frumoasă metaforă, plămădim pâine din cuvinte și gustăm fiecare din bucata celuilalt ca la o sfântă împărtășanie. Greu să recunoaștem morții de vii, o temă actuală și universală, niciodată nu știm cu adevărat cine e viu și cine e mort, sunt morți vii și vii deja morți. Ne place să ne complacem în tăcere, dar dincolo ar fi prea apăsătoare veșnica tăcere. Îmi place versul final care poate părea banal, dar care cuprinde în sine înspăimântătoarea noapte eternă. 

[Mihai Katin]

unii murim aici

alţii ne naştem dincolo

greu recunoaştem

morţii de vii   cine  accepta  acest adevar?...aaproape  nimeni  ...de ce?  este  prea  dureros!

însă dincolo

ar fi tare plictisitor

să urzim la nesfârşit

acelaşi şi mereu acelaşi poem

al tăcerii   dar  daca  dincolo  doar  tacerea  ne  vorbeste  si   daca  nu  vom  invata  cuvintele  ei  vom  cunoaste   infinita  singuratate!

[Manuela Munteanu]

Un aici și un dincolo nedefinite, ce se desfășoară între cuvinte și tăcere, îmbinând căldura pâinii și răcoarea nopții. Tocmai lipsa de claritate a misterului sensibilizează. Deosebit de frumos!

[Mioara Manoilă]

În poemul tău se scrie cu aceeași rațiune pentru care inima bate. Iar această rațiune nu este numai poezia, ci un întreg așezat "la masa cuvintelor." 

Foarte inteligent mod de a prezenta " plămădeala" poetului și dăruirea către ceilalți.  

Cu multă prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Da, Monica, am înțeles, nici nu aveai de unde ști. Dacă l-aș fi conceput eu, sigur i-aș fi pus acel buton, dar eu doar l-am configurat cât am putut mai bine din materialul oferit de ei. Că eu l-am făcut. Cei de la ning mi-au dat inițial doar o pagină în limba engleză. Dar butonul acela nu era.

[Monica Pester]

Înțeleg. Era o părere.

[Vasilisia Lazăr]

Monica, nu știu cum e pe alt cenaclu fiindcă nu prea mai sunt altele :), dar sigur nu ar avea această opțiune și nici nu ar putea interveni vreun IT-ist să schimbe ceva. Acesta e un site ning, e făcut de americani, iar eu doar m-am pliat pe ce mi-au oferit ei.

[Monica Pester]

Un IT-ist ar rezolva pe loc problema. 

Bună idee ! Ar fi o socializare literară mult îmbogățită. Plus că nu cred că vreun alt cenaclu online e astfel diversificat !

[Vasilisia Lazăr]

Oare de ce nu există aici și un buton pentru aprecierea comentariilor? :)