Mai are cetatea nevoie de poeți... (După ,,Broaștele" lui Aristofan)

[gabriel cristea]

Mai are cetatea nevoie de poeți
sau șugubățul Dionis tot speră în zadar,
sub clipocinda cupă de amar,
s-aducă povața lui Eschil?
Ce piesă de final se desfășoară azi
prin teatrul mut al lumilor smintite!
Destule locuri sunt în loje-ntunecate,
acolo unde corul bătrânilor ahei
nu mai trezește râsul celest și sănătos.
Charon spre Hades, arțăgos, vâslește greu;
Nimic nu e lumesc, nici lira lui Orfeu…
Aristofan, îngândurat, schițează doar un zâmbet,
cu pumnul dus la tâmplă
- și-albaștri mușchi, și mucegaiuri, și licheni se-nstăpânesc adânc și lent;
Se-acoperă Agora cu mâzga ăstei vremi, 
absurdă comedie;
Orăcăind se-aud prea nesătule broaște
- O, zei, ce feerie!...

[Monica Pester]

Nu numai cetatea, toți avem nevoie de POEZIE.

Toți avem nevoie de POEȚI.

Fără ei lumea e tristă și inutilă ...

[Vasilisia Lazăr]

Și eu cred că mai are, doar că poezia de azi, în mare parte, e o comedie absurdă într-un teatru trist. Frumos!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chis! 

[Chris]

nu stiu de ce m-am dus cu gandul la Shakespeare. foarte frumos!

[gabriel cristea]

Da, Dan, mulțumesc! De asemenea, cu prietenie! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Grig, pentru comentariu! 

[petrut dan]

Interpretabil în mai multe sensuri, probabil că mai este nevoie, dar unde să-i găsești?! Un poem bun, cu prietenie!

[Grig Salvan]

Un poem livresc, deosebit de incitant pentru meditație și împrospătare culturală. Mereu am fost fascinat de antichitatea greacă, de mitologia și cultura imensă a unui mic popor trăitor pe ținuturile stâncoase ale mării Egee... Dar foarte interesantă și instructivă paralela între trecut și prezent.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ada, de popas și apreciere! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihai, pentru comentariu! Finalul e o ironie în antiteză cu începutul poeziei - Mai are cetatea nevoie de poeți...?/ Orăcăind se-aud prea nesătule broaște/ O, zei, ce feerie!...