La galop am pieptănat cu gândul

[Mick Lorem]

(experimentală)

întunecându-mi

albul pal de ziuă

privesc o galaxie

în ochii tăi de noapte

ca ultim vizitiu

alunecând cometă

cu setea oceanului

ce bântuie-n pustiu

la galop

am pieptănat cu gândul

rătăcitorul nimb

de lună abisală

înaintând la vale

spre negrul pământesc

am coborât să ard

complet în flama

iubirii cardinale

Mick Lorem (Pur Negru #7#)

[Vasilisia Lazăr]

Eu, care pledez pentru respectarea cât mai fidelă a canoanelor prozodice, bineînțeles că prefer varianta lui Gabriel. Dar tu ești șeful, tu hotărăști. :)

[Valeria Merca]

Intervenția lui Gabriel este binevenită, mă bucur că ai îmbrățișat ideea! De altfel și postarea inițială e reușită... până la urmă te reprezintă. :)

Cu plăcerea lecturii.

[Nădejde Angelina]

Frumos!

[gabriel cristea]

Mick, nu sunt maestru, ci doar un umil căutător de frumos - acea nestemată care ne face mai buni și mai visători!  O zi frumoasă!

[Mick Lorem]

Ehei! Nu poate fi nicio supărare când primesc sfaturi utile, de la așa maestru! Îmi place începutul care îl propui și trecerea dintre strofe, ceea ce mie nu mi-a reușit. 

îmi adâncesc obscurul
pe albul stins de ziuă
privind o galaxie
în ochii tăi de noapte
ca ultim vizitiu
alunecând cometă
pe-a mării însetare
ce bântuie-n pustiu

și galopând aievea
am pieptănat cu gândul
rătăcitorul nimb
de lună abisală
înaintând la vale
spre negrul pământesc
am îndrăznit să ard 
complet în flama
iubirii cardinale


Cam așa, se schimbă și titlul în forma aceasta. Mă mai gândesc, probabil va fi o repostare. Un mare mulțumesc!

Cu respect, 
Mick Lorem

 

[gabriel cristea]

O frumoasă idee lirică, căreia i se poate da  o stălucire remarcabilă! Cred că poți încerca  ceva de genul ,,îmi adâncesc obscurul/ pe stinsul alb de ziuă [...] alunecând cometă/ pe-a mării însetare [...] și galopând aievea/ am pieptănat cu gândul [...] înaintând ca sfredel/ spre negrul pământesc/am îndrăznit să ard/ universal în flama/ iubirii cardinale''. Sunt doar niște idei pe care le poți adapta stilului tău personal, Mick - sper să nu supăr! :)

[Sofia Sincă]

Frumos! Mie îmi place. Fragilitatea sentimentului de iubire pierdut printre aștri, intesificând pragurile până la absolut.

Interesantă construcție, are doza de mister, surprinde.

Apreciere,

Sofi