insomnie

[Vasilisia Lazăr]

noaptea când dormi

te privesc pe ascuns

am ocazia să-ți văd sufletul 
cu ochiul liber

să-l simt ca pe o amprentă greu de îndepărtat

de pe orice suprafață

 

degetele mâinii cu care

mi-am cunoscut corpul întâia oară

străbat harta trupului tău

cu toate călătoriile pe care mi le-ai promis

doar tu îmi cunoști destinația

 

nimic nu mă face să mă simt mai tânără

precum lucrurile interzise

 

adorm cu gândul că

dragostea ta e cel mai frumos loc

în care aș fi putut ajunge

cu credința că n-am trăit până acum

decât pentru a te întâlni

 

și mâine e o zi îți șoptesc

voi fi tot aici

[Vasilisia Lazăr]

Cum să nu, Mioara, și lacrimile pot fi de mai multe feluri. Mă bucur pentru că ai vibrat cu versul meu.

[Vasilisia Lazăr]

Grig, încântată de frumoasele și caldele cuvinte. Mulțumesc mult!

[Vasilisia Lazăr]

Mihaela, draga mea, mulțumesc! Nici nu știi cât m-ai bucurat. Faptul că ai scris înseamnă că ți-a plăcut cu adevărat. Trimit salutări din munții mei spre Iași! Iașiul e și el al meu. :) 

[Vasilisia Lazăr]

Dan, și mie îmi plac imaginile pe care le-ai remarcat și-mi mai plac și altele.)) Acum, depinde... Cioran spunea că starea de grație a poetului e tristețea și presupun că dragostea/iubirea te scoate din această stare, nemaifiind așa creativ, însă niște „paranormalități” tot mai poți scoate.))) Dincolo de zâmbet, îți mulțumesc pentru comentariile tale deosebite la toate postările mele, pentru căldura și profunzimea cu care te apleci asupra scrisului meu. Ești unul dintre factorii stimulanți. Aș minți dacă aș spune că nu le aștept cu nerăbdare (dar și cu oarecare strângere de inimă) de fiecare dată. Seară minunată îți doresc! ) 

[Vasilisia Lazăr]

Dorina, nu pot decât să mă bucur. Îți mulțumesc că-mi ești mereu alături în poezie!

[Valeriu Anghel]

O poezie vie, reală, plină de suflet, de sensibilitate și feminitate, o poezie ca un izvor prin valurile solare.

[Mihai Katin]

„degetele mâinii cu care

mi-am cunoscut corpul întâia oară

străbat harta trupului tău

cu toate călătoriile pe care mi le-ai promis

doar tu îmi cunoști destinația...”

un tabu al senzualitaii, o legenda a descoperirii primordiale!

„adorm cu gândul că

dragostea ta e cel mai frumos loc

în care aș fi putut ajung

cu credința că n-am trăit până acum

decât pentru a te întâlni...”

cand  exista un gand si o credinta aduse impreuna in asemenea versuri, putem simti macar o clipa fericirea  de a deslusi sensul iubirii ce nu poate pieri, acesta este:

„și mâine e o zi îți șoptesc

voi fi tot aici!!!”

[Mioara Manoilă]

Sensibilitate și frumusețe până la lacrimi. Pentru că se poate plânge de frumusețe, nu-i asa?

[Grig Salvan]

Frumoasă declarație de dragoste, cu versuri inspirate precum cele din prima strofă. Ori concluzia „că n-am trăit până acum decât pentru a te întâlni”, care definește cel mai adânc sentiment al nostru legat de dragostea pentru celălalt, a fost destin, a fost necesar, a fost menirea vieții mele de a te întâlni, altfel aș fi rătăcit zadarnic în timp...

[Mihaela Chitic]

Lisia, te-ai întrecut pe tine. Superb!!!