te baricadezi înlăuntrul tău
singură cu anotimpul
din care mereu pleacă cineva
de mult nu mai simți
nașterea dimineților
aroma cafelei
frigul privește prin tine
ca printr-o fereastră
de cealaltă parte cerul
și chipul tău în oglinda unei ape
din care crește o liniște albă
toate umbrele tale stau aliniate
așteptând să te intorci
toate femeile care au locuit în tine
își revendică dreptul la fericire
într-o zi va veni cineva
și va arde pe rug
cerul lor îndărătnic
și se va lumina de ziuă
în mijlocul unei nopţi
Adaugă un comentariu
Iti multumesc de semn, Valeria Merca. E importanta pentru mine parerea ta. Toate cele bune cu drag.
Vasilisia Lazăr, da, poezia este de obicei o prelungre a sufletului nostru trist sau vesel, iar noi cumva trebuie sa ramanem fideli starior prin care trecem.
Eu nu sunt o rebela in cautare de figuri dure, epatante, nu asa ma eliberez, caci poezia este intr-adevar o eliberare asa cum spui, mai mult o rebela caci asta sunt, in cautare de aplanari a starilor mele interioare, caut solutii pentru furtuna din interior si pe cat posibil incerc sa inchei in ton optimist.
Dar de multe ori las sufletul sa respire in ritmul lui, nu-l fortez sa intre in alte tipare, iar daca e tristete, tristete sa fie, sa sune jalnic caci jale se numeste!
Multumesc tare mult de apropiere!
De multe ori chiar reusesc, dar de multe ori nu, draga Mihaela Popa. Viata e greu de directionat, te straduiesti si reusesti uneori, apoi vin zilele alea lungi si goale de nu mai stii ce sa faci cu ele, le asezi in rand si incerci sa le inveti din nou arta iubirii, arta resemnarii si a increderii dar nu ti se mai supun. Atunci te asezi la o masa si scrii dar nici versul nu-ti mai curge decat ca o lamentare. Pastrezi ciornele acestor lamentari, acolo e sufletul tau, cum sa le arunci? Acolo sunt framantari, lacrimi si sperante toate de-a valma. Ti le asezi pe suflet si el se vindeca, incepe sa respire din nou. Apoi vine lumea si spune: ce-i cu atata tristete? Femeia asta va imbatrani singura! De ce nu incearca sa vada lumina, rasaritul din lucruri?! Iar tu te supui, cauti alte cuvinte dar ele nu iti mai intra in poeme, raman rastignite in inima ta si asteapta vindecarea. Stii ca nu scrii capodopere, dar scrii inainte cu aceeasi patima, cu aceasi durere. Nu te poti opri si nici nu poti sa dirijezi cuvintele in directia luminii dar te straduiesti, niciodata nu o sa obosesti sa cauti lumina. Si pana la urma o s-o gasesti, stii asta, sau cel putin gandul asta te anima in fiecare zi. Astepti anotimpul potrivit, femeia care te locuia la fiecare inceput de anotimp, femeia aceea vesela rabdatoare, femeia plina de speranta. O astepti in fiecare dimineata in fata unei cafele aburinde.
Multumesc, draga Mihaela! :)
Trăiri profunde într-un text bine dozat! Mi-a plăcut mult!
toate femeile care au locuit în tine
își revendică dreptul la fericire
într-o zi va veni cineva
și va arde pe rug
cerul lor îndărătnic
și se va lumina de ziuă
în mijlocul unei nopţi
Cât de frumos o spui! Ce bine că există poezia! Poezia ca o eliberare.
o încătuşare descătuşată, cu uşurinţa cu care mânuieşti versul simt că şi viaţa, de cele mai multe ori,o direcţionezi aşa cum vrei tu
citit cu drag
carmen popescu, eu multumesc! Femeia din mine, cea răbdătoare și plină de speranță, îsi face mai nou foarte conștiincios tema de casă. Celelalte se ceartă toată ziua. E cam greu de păstrat pacea casei! :)
Batmindru Lucia, diminețile mele indiferent de ce halat îmbrac, cam seamănă între ele, recuosc. Dar oricum versurile aparțin unei stari de moment, nu unei stari generale, poezia se termină totusi în mod optimist.
Noi cu multiplicările noastre și răzvrătirile lor. Mesajul și-a găsit locul într-un colț nelocuit de femeile din mine. Acesta va fi o temă de casă pentru ele. Mulțumesc!
Sunt exprimate trăiri destul de triste. Părerea mea e să îmbraci un halat călduros de casă, să iei o cană de ceai sau de cafea și după pauza de relaxare ar trebui să vezi altfel diminețile, cu rele și cu bune.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, Director Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
***
Pentru anul în curs au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 600 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Gabriela Raucă - 600 lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE