Când cerul e iarăși albastru

[Monica Pester]

Mă încearcă o emoție cunoscută.

Ce-mi pare  că o trăiesc ca la început,

cu ochii, cu buzele și străfundurile minții.

De undeva , din veacurile apuse,

aud foșnetul  pielii  mângâiate

în același fel, de toți bărbații lumii

și primite  înlăuntrul miezului lor,

de toate femeile lumii.

Pentru că toți au făcut dragoste

în celulele mele,

adânc, înfiorat, fremătând

în toate limbile pământului,

mișcându-se vălurit,

în aceleași ritmuri, 

de ani, de sute de ani.

Pentru că eu am adunat

toată iubirea lumii și a timpurilor

ca să ți-o dau ție,

om al dragostei,

scos din tiparele mele

știute sau doar bănuite.

Tremur, chemând răvășitoarele

 respirații fierbinți, să ți le pun,

în palma încălzită

de sărutul coapselor mele.

Om din trecut și om din viitor !

De ce-mi tulburi aducerile-aminte ?

E săpat în noi. 

Iubire primești când vrei să dai și

dă iubire când trebuie să primești.

Nu este alt  fior mai pur decât

cel erotic, dezbrăcat de haina vulgului

Erotism pe care îl dai necerut

și îl iei ca ofrandă a clocotitoarei dorințe

Și te umpli de bucuria darului pe care îl faci

omului ce te-a purtat iar și iar

în călătoria fantastică a ființei tale.

Și pe care îl chemi mereu ,

în miezul trupului tău, până la istovire.

Mă lasă iar, iubite, în versul de început 

al unicei, nestăvilitei poezii,

scrisă cu arșița sângerie 

și incandescentă a dorinței !

[Monica Pester]

Dan, comentariul tău a fost excepțional ! Iar varianta de poezie, în viziunea ta, 

era perfectă. Ca ritm, expunere în pagina, păstrând și mesajul meu. Chiar voiam s-o folosesc.

Nu pricep, de ce ai șters-o ?!

Îmi pare rău,

Cu drag,

[bolache alexandru]

• Iubirea că matrice a iubirii! Repetabila iubire îmbracă d aceleași veșminte într-o călătorie fantastică!

[Monica Pester]

Și iată cum , o fâlfâire de aripă,  cuvintele lui Gabriel,

se transformă în poem. 

Idee de novice ( în lirica ), mana de maestru !

Gabi, Ðan , mă onorează vorbele

voastre de apreciere.

Stima,

[petrut dan]

Daa, mult mai bine, clar! Îl mai perii un pic să nu mai fie așa explicit și  ți-a ieșit un poem minunat care dacă l-ai fi scris în vers clasic nu ți-ar fi ieșit niciodată așa! Cu drag!

[gabriel cristea]

Un poem aidoma unei zbateri de aripă ce transcende   flâmândul timp... Minunat, Monica! Felicitări! 

[Monica Pester]

Sa le arunc în eter

Sorry

[Monica Pester]

Ca de obicei, ați scormonit și ați dat de cele mai profunde

mesaje , pe care doar am încercat sale arunci eteŕ

Va mulțumesc, d-le Katin 

[Mihai Katin]

este  un  interminabil  monolog  al   unei  inspiratii care  trebuie  sa spuna  totul !

Mă încearcă o emoție ciudat de cunoscută.

Și-mi pare că o trăiesc din nou, ca la început,

cu ochii, cu buzele și străfundurile minții.

E ca și cum, de undeva , din veacurile apuse,

aud foșnetul de mătase al pielii mângâiate

în același fel, de toți bărbații lumii și primite

înlăuntrul miezului lor, de toate femeile lumii.

Și încă tremur, chemând răvășitoarele

tumulturi de respirații fierbinți, să ți le pun,

în palma încălzită de sărutul coapselor mele.

Om din trecut și om din viitor !

Ai venit să-mi tulburi aducerile-aminte ?

Tot ce știm e săpat în noi.

Iubire primești când vrei să dai și

dă iubire când trebuie să primești.

Căci nu e fior mai profund decât cel erotic pur,

dezbrăcat de haina derizorie a vulgului.

Acel erotism pe care îl dai necerut și îl iei

ca ofrandă a miezului clocotitor de dorință.

umplându-te de bucuria darului pe care îl faci

omului care te-a purtat iar și iar

în călătoria fantastică a ființei tale.

Și pe care nu contenești să îl chemi mereu

în odihna trupului tău, până la istovire.

Mă pleacă doar, iubite, în versul de început

al unicei, nestăvilitei poezii,

scrisă cu arșița sângerie

și incandescentă a dorinței !  acestea  sunt  doua  poeme  mai  ales  al  doilea  are  in el  atat  de multe  semnificatii  incat  ar  necesita   pagini  de elocinta ....

v-am  ascultat  sambata !....mi-ati  amintit de Monica  Lovinescu!!...cu  multa  pretuire!