Flori de gând

[Vasilisia Lazăr]

Când simfonia zilei ajunge la sfârşit

Şi soarele-şi închide o geană după deal,

Pornesc, încet, cu mersul uşor şi liniştit,

Înspre odaia-mi dragă, cu-aromă de santal.

 

Oglinda, la intrare, cu rama învechită,

Îmi ţintuieşte pasul şi-o clipă mă privesc.

Mă văd ca şi-altădată şi un surâs părelnic

Îmi înfloreşte chipul, făcându-l fecioresc.

 

Fragmentele de vise sfărmate la picioare

Şi cioburi mici de gânduri, pe toate, le adun.

Bucăţile de suflet le strâng cu grijă mare,

Pe foaia de hârtie, să le aştern acum.

 

Acum, cât încă floarea de gând nu-i vestejită,

Cât viaţa şi iubirea în mine mai palpită.

[Grig Salvan]

Deosebit de frumoasă înserare în odaia cea dragă, încărcată de vise sfărâmate și bucăți de sulfet cu grijă adunate. Iar finalul e luminos și stenic în pofida tristeții și înserării. Atâta timp cât încă mai avem gânduri vii și-un dor de iubire în noi, nu-i totul trecut și pierdut.

[Chris]

a fost scrisa ma de mult, mi se parea mie ceva :)))

oricum stilul e acelasi, numai ca aici textul are o anumita inocenta fata de ce am citit la tine in ultimul timp, se vede ca si scrisul tau s-a maturizat sau maturat, nu stiu cum sa spun...

[Mihaela Popa]

plin emoție, frumos, cald și minunat scris

admirație!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Poezia asta are parfum de toamnă.  Toamna vieții. Dar catifelată, arămie și caldă. 

 Mi-a plăcut tare mult! 

[Vasilisia Lazăr]

Așteptarea și urcușul, Dan. Odată ajuns în vârf, e greu să rămâi acolo. :) Mulțumesc din inimă pentru cuvintele mereu frumoase și calde! Cu drag, Monseigneur! :)

[Vasilisia Lazăr]

Cred că voi reveni la forma inițială, dar, pentru ritm, voi folosi o mică licență - sfărmate. La acest tip de poezie, mi-e permis. Mi-e prea drag sensul pe care l-am dorit și nu vreau să mă îndepărtez de el..

[petrut dan]

Un poem sentimental, implacabil, dragostea migrează spre ultima strofă cînd își găsește pacea și dorința de a se bucura de tot ce înseamnă o iubire împlinită! Un discurs liric natural, firesc, în ajutorul căruia vin elemente din viața de zi cu zi, semn că într-adevăr ''iubirea e-n toate și n cele ce sunt'', până la urmă așteptarea este mereu mai plăcută așa cum autoarea știe probabil cel mai bine și a găsit un model poetic prin care să ne convingă! My lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Nu, Amanda. E destulă această schimbare, mulțumesc! Se piede cu adevărat sensul pe care l-am dorit.

[Amanda Spulber]

Fragmentele de vise uitate pe covor/covoare?
Bucățile de vise le strâng cu mare dor?
S-ar potrivi cu faptul că aduni de pe jos. Nu știu dacă e bună soluția, dar poate îți vine vreo idee.

[Vasilisia Lazăr]

Spuneam de acel vers. Mulțumesc, Monica!