E toamnă iar...

[Vezi blog]

E toamnă iar, iubito, plouă des,

Melancolia astăzi ne cuprinde

Însă e viu prezent același interes,

Și dragostea în suflet se întinde.

 

Mi-ai apărut în cale într-o toamnă,

Când frunze ruginii cădeau pe-alei;

Erai, cum ești și azi, distinsă doamnă,

Frumoasă, că-i băgai în draci pe zei!

 

Eu te-am văzut, fiorul m-a cuprins,

În suflet am simțit privirea-ți vie –

Cu șansă, stăruințe, am învins:

Azi, suntem doi în strânsă armonie.

 

De-aceea toamna este bun prilej,

De-aducere aminte-a tinereții –

Chiar dacă-i mohorât, cu frunze bej,

Nu ne-nconjoară mantia tristeții.

 

Și  încă-o toamnă trece brumărie,

Dar ne iubim la fel ca-ntâia oară –

Hai să ciocnim un vin de razachie,

Privind cum stropii argintii coboară!

[Vasilisia Lazăr]

Problema aceasta tehnică nu e doar la d-voastră, e la toți membrii. Și nu depinde de noi, ci de NING, proprietarul de drept a acestor site-uri. Vom semnala problema.

În legătură cu stilul de a scrie poezie, asta e, e specific fiecăruia. Însă în legătură cu problemele de prozodie, cu felul în care scriem fie și în același stil, aici nu e loc de comentarii. Cine vrea să progreseze, ține cont de părerile altora, cine nu, nu, dar atâta vreme cât scoatem în lume un text, fiecare are dreptul să-și spună părerea în legătură cu acesta. Nu trebuie să devenim recalcitranți atunci când nu găsim pe pagină aprecierea pe care o dorim și chiar dacă pe alte site-uri găsim alte păreri, asta nu reprezintă garanția succesului. Depinde de nivelul spațiului unde postăm. Din (ne)fericire noi suntem un pic mai pretențioși decât alții. Eu una nu m-aș mulțumi doar cu unele aprecieri, mi-aș testa nivelul poetic în mai multe locuri. Nu e totuna dacă iei premiu cu coroniță într-un prăpădit de sat, unde în clasa ta sunt 7 copii sau într-o școală de prestigiu de la oraș unde sunt 35 de copii în clasă. E alegerea fiecăruia. Asta nu înseamnă că nu pot fi copii geniali și în acel prăpădit de sat. :)

[Nelu Preda]

Mă tem că nu m-ai înțeles bine. Sunt în țară, dar din motive care îmi scapă, serverul Ning.com, îmi refuză accesul pe site. Din cauza asta bypass-ez IP-ul meu printr-un server proxy din Kazakhstan. Din păcat acesta funcționează greoi și nu-mi încarcă normal paginile, drept care trebuie să repet același lucru de mai multe ori până îmi reușește - de aici și apariția erorii. La ultima poezie postată, am văzut că mi-o postase de trei ori și a trebuit să șterg, etc. În privința ingineriei de care te legi, eu am construit avioane; probabil suficient de aproape de aproape de rachetele invocate, dar poezia este poezie și o scriu cum îmi place și cum simt că mă reprezintă, indiferent de părerile experților!

[Sofia Sincă]

E cava mai curat pe aici, însă, aceeași exprimare simplă bate versul tău. Spui că ai poezie vetustă și arhaică și că-ți place așa. Eu zic că nu e normal, nu e corect, nu este nici patriotic. Un om al culturii este dator să revoluționeze în creație, nu să regreseze. După ce că el rămâne acolo, undeva cu 100 de ani înapoi, mai trage încă un segment de cititori după el, cărora le este mult mai ușor să citească versuri simple, facile, în loc să-și bată capul cu un vers mai evoluat, să încerce să afle ce a vrut acel poet să scrie acolo. Și apoi, după câte știu ești inginer. Cum te împaci cu ideea că unii construiesc rachete cu care să zboare pe Marte și noi ne întoarcem la carul cu boi?

Că nu ești în țară? Este problema ta, la fel ca și dorința de a scrie poezie. Nu cred că netul ți l-a mâncat pe m. ȘI ar fi bine să apreciezi umorul, fie el și de doi bani. Face viața mai frumoasă.

Cu aceeași prietenie,

Sofy

[Nelu Preda]

Da, o toană de-a siteului! Doar eu știu cât mă chinui să pun un text și să-l modific, folosind un server proxy tocmai din Kazakhstan, fiindcă nu am acces pe site din România! Așa că nu prea apreciez umorul ăsta de doi bani!

[Sofia Sincă]

E toană iar... -  adică o toană?