Mor clipele, iubito...

[Vezi blog]

Mor clipele, iubito, și noi în rând cu ele,

Murim pentru-a renaște mereu îndrăgostiți;

Cu fiece secundă culegem praf de stele

Pentru-o iubire care, ne face fericiți.

 

Mor clipele, iubito, dar cine să le plângă

Când mor de fericire cu rostul împlinit,

O viață de iubire nu poate să ajungă

Ca să percepi că timpul este un bun finit.

 

Mor clipele, iubito, dar lasă-n urmă anii

De împliniri și vise care s-au perindat,

Alăturea de tine nu-mi pasă de litanii,

Căci Universul nostru este nemăsurat!

[Nelu Preda]

Mulțumesc pentru citire, stimată doamnă!

[Nelu Preda]

Nu mă refeream la dumneata, domnule Bedrule, când aminteam de frustrare. În altă ordine de idei, cred că știu ceva mai multă fizică decât dumneata, iar timpul există și este măsurabil, chiar dacă e impalpabil. Dialogul meu cu domnul Mitică, nu te privește pe dumneata, fiind bazat pe cunoaștere și stimă reciprocă verificate în timp!

[Nelu Preda]

Bine, Sofy, fie cum spui tu!

[Sofia Sincă]

Nelu, tonul meu este același. Ție ți s-a părut a fi altul. E adevărat, uneori înțep mai mult... însă în același ton. :))

[Nelu Preda]

Mulțumesc pentru lectură, Sofy! Cu tonul ăsta parcă mai merge!

[Sofia Sincă]

În aceeași manieră versificativă de care ai spus că nu vrei să te desparți. Aici, însă, lexicul este și mai sărăcuț. Atât de mult repeți mor, iubito și iubire, încât restul cuvintelor au devenit doar de legătură.

Este adevărat că A.Păunescu a devenit poet iubit, un colos al liricii chiar, cu versificația. Poate succesul i s-a datorat și faptul că a scris la un moment în care țara avea nevoie de un Păunescu. ȘI apoi, el a revoluționat poezia versificată a lui Goga și Coșbuc prin  temele/mesajele politice subtile, a supus-o meditației. Mai mult, poezia lui era cantabilă, drept pentru care a creat acele Cenacluri-fenomen. Adevărate spectacole. La fel și G.Vieru. Poezia lui/lor au rimă și ritm perfecte, mesaje sobre, serioase.

Am citit,

Sofy

[Nelu Preda]

Mulțumesc pentru lectură și semnul lăsat, doamna Cîmpeanu!

[Nelu Preda]

Mulțumesc, domnule Bedrule, pentru analiza pertinentă și constructivă a poeziei mele. Despre dulcegării, ce să spun, doar nu vroiați Filozofie într-o poezie de dragoste! În privința expresiei ”timpul este un bun finit”, sper că dumneavoastră nu vă credeți nemuritor, toți avem un timp finit la dispoziție, chiar dacă timpul ca dimensiune cosmică este infinit! Poate ar fi cazul să renunțați la ironie!

[Nelu Preda]

Mulțumesc, domnule Mitică, pentru lectură și apreciere!