dor...

[Vasilisia Lazăr]

mi-e dor de tine

și de noi...

ca de un râset de copil

ca de-o zăpadă de-altădat'

ca de o placă de vinil

ca de-o eternă depărtare

ca de-o iertare

 

mi-e dor de tine

și de noi...

ca de un cântec interzis

ca de o briză în amurg

mi-e dor ca de un vers nescris

ca de-o văratică-nflorire

ca de-o uimire

 

mi-e dor de tine

și de noi...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Numai din iubire şi de dorul ei devii poet.Numai din iubire şi de dorul ei devii discret.Numai din iubire şi de dorul ei trăieşti sperând.Numai din iubire şi de dorul ei visezi cântând. Valeria Mahok

[Mihaela Popa]

nimic nu stinge acest dor pe care l-ai descris atât de profund, admirație, Lisia!

[Grig Salvan]

Dor, dor sfâșietor...

încercând să fie prins într-o suită de comparații plastice care par a se întinde la nesfârșit fără a epuiza substanța dorului copleșitor.

[petrut dan]

O poezie care își urmărește ideea, emoția, starea care a născut-o, cu îndârjire, neprivind nici la stânga nici la dreapta și nelăsând loc vreunei speculații sau interpretări, de orice fel! Cândva George Călinescu scria despre un eveniment la care participase Regele. Călinescui a scris: Regele a spus câteva cuvinte și a plecat, dar Regele nu are nevoie să vorbească mult pentru că el este Regele, iar fiecare cuvânt al său are valoarea unui rang pe măsură, așa și în poemul tău, Iubirea, Dorul nu au nevoie de cuvinte multe sau care să ne trimită în dicționare, ele, prin faptul că semnează proprietatea cuvintelor, dau greutate și măreție actului în sine. Un poem direct care nu se pierde în diluții verbale sterile și cronofage, comparațiile succesive accentuează ritmul egal, dar implacabil, în fața caruia orice rezistență este de prisos, câteva imagini prin cuvinte sugestive, plăcute prin necăutarea lor, lăsate ca o respirație firească a iubirii ce nu-și caută vorbele, ci doar recunoașterea! De păstrat, o amintire ce face bine atât autorului cât și nouă, cititorilor! Noapte liniștită, doamnă a poeziei și a iubirii, să (ne) mai scrieți!)