Despre destin

[Monica Pester]

De ce aș vrea să-mi neg destinul,

S-arunc povara unor pietre,

De ce refuz să-ngrop prea plinul 

În soclul anticelor vetre?

Când din adâncuri mi se iscă

Lumini și umbre deșănțate,

Văd cerul, parcă mi se mișcă

Și-n miez de sânge mă străbate.

Nu-mi seacă apele-n tumulturi,

Nu-mi sună clopote a moarte,

M-alătur zborului de vulturi

Și-mi duc tristețea mai departe.

Dar număr chipuri dispărute,

Neantul nu mă recunoaște,

Mă-ncearcă lent, pe nevăzute

Și-ntreabă viața, când renaște.

Mă-ntorc din negura uitării

Și-n calmul care se așterne,

Văd iar spirala-naltă-a scării

Prin ceața care mi se cerne.

[Monica Pester]

Vă mulțumesc, dle Katin că vă plac modestele mele încercări de poezie.

Aprecierile dvoastră îmi sunt de mare ajutor!

[Monica Pester]

Dle Stănescu, vă mulțumesc pentru considerarea că sunt un vector al imaginației.

Sincer, valentele dvoastră sunt înviorătoare și fără triggeri!

[bolache alexandru]

O poezie plină de metafore care îți stârnesc imaginația și te pun pe gânduri! O poezie care îndeamnă la meditație!

[Stanescu Valentin]

Felicitări pentru stârnirea imaginaţiei, Doamnă Monica!

[Mihai Katin]

Nu-mi seacă apele-n tumulturi,

Nu-mi sună clopote a moarte,

M-alătur zborului de vulturi

Și-mi duc tristețea mai departe.  este  cel  mai  potrivit  catren  al  destinului   si  prin  el  poemul   isi   afla  acea  inaltime  de  frumos  si  inspiratie...

[Stanescu Valentin]

Citind despre ’’Destin’’ m-a-nconjurat cuvântul şi-am tulburat secunda zicând să las pământul

să mă întorc în unda din care eu provin... 

 

                                                                nu mă-ntreb ce-oi fi (valentă)

 

                                                          nu mă-ntreb ce-oi fi

                                                                   sunt trist încât

                                                                      răspunsu-mi

                                                                                   stă în

                                                                                       gât

 

                                                                                            nu mă-ntreb ce-oi fi

                                                                                            clepsidra sparg

                                                                                            nisipul

                                                                                            piară-n

                                                                                            larg

 

                                                       nu mă-ntreb ce-oi fi

                                                              sunt doar trecut

                                                                        condensul

                                                                              cel din

                                                                                     lut

 

                                                                                         nu mă-ntreb ce-oi fi

                                                                                         din malul tâmp

                                                                                         aştept să

                                                                                         trec în

                                                                                         câmp...