Ia munții-aceștia de dragoste și dor!

[Manuela Munteanu]

Ia munții-aceștia de dragoste și dor,
Ce-și cresc pădurile sub aur fin
Și fură-albastrul cerului senin,
Într-un etern tandem, tulburător!

Bea cupa plină a sufletului meu,
Umplută cu ispită și minuni,
Licori ce curg adâncilor genuni,
Cu tot ce-nsemni și-am prețuit mereu!

Să îmi pătrunzi mirajul viu din visuri,
Până-ai s-atingi ușor un foc de stea.
Să-ți primenești dorințele cu ea,
Când va-nflori,-n cădere, paradisuri

Peste-un tărâm cu asfințiri sorine
Și munți topiți de dragoste și dor,
Ce se deschid spre Dumnezeu cu zbor,
Te duc spre nori și te opresc în mine.

[Vasilisia Lazăr]

Nu e deranjantă, doar că eu am un simț acut al ritmului, enervant uneori. :)

[Manuela Munteanu]

Da, doamnă Vasilisia. Primul vers nu am cum să-l schimb, pentru că reprezintă esența poeziei (are o silabă în plus la ,,munții", atenuată oarecum de cratimă), iar cât privește v1, S2, am oscilalat mult dacă să-l las din 11 silabe, ca fiecare dintre primele versuri ale celorlalte strofe, sau să-l reduc la 10 ca cele din strofa respectivă (S2). Am optat pentru prima variantă. Mă mai gândesc și poate schimb. Mulțumesc mult!

[Manuela Munteanu]

Mulțumiri, Alex! Mă bucură complimentul tău.

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru popas, doamnă Mioara Manoilă!

[Vasilisia Lazăr]

Primul vers e ușor aritmic, iar Bea cupa plină a sufletului meu trebuie cu cratimă (plină-a).

În rest, o poezie delicată, feminină și plăcută, așa cum ne-ai obișnuit. O plăcere lectura.

[bolache alexandru]

Încă o poezie în același stil fermecător! Cum să nu-ți placă?

[Manuela Munteanu]

Domnule Grig Salvan, n-aș putea altfel. Sunt zodie de foc. :) Mulțumesc mult!

[Grig Salvan]

Voluptate a trăirii și iubirii, ardere intensă și cuvinte de foc, așa cum ne-ai obișnuit.

[Manuela Munteanu]

Dan, erată: descoperit. Vezi? M-ai emoționat...

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru trecere,  doamnă Nuța Crăciun!