Culori pustii pe-o platoşă de ace

[gina zaharia]

Străin pribeag nu-ţi mai ajunge drumul,
E plin de gri şi pietruit cu semne,
Eşti obosit şi duci pe umeri crângul
Din care-ai strâns un calendar de lemne.

De ce-ai pornit la ceas de miazănoapte
Să cucereşti imperii de cenuşă?
În jurul tău munţii vorbesc în şoapte
Şi-aproape toţi au lacăte pe uşă.

Ai luat cu tine-o torţă de rubin
Sperând că pasul va-mblânzi rugina,
Dar te-ai împiedicat de-un vechi suspin
Care striga întruna c-a ta-i vina

Că te-ai născut să plimbi spre niciodată
O inimă în care ai tot strâns
Culori pustii şi-o lacrimă de piatră.
Dar ştii? Eu te-am văzut cândva c-ai plâns

Într-o fântână-ntreagă, pe furiş,
Rugând singurătatea să-ţi îmbrace
Lumina nopţii tale într-un vis
Din râu de dor pe-o platoşă de ace.

[Ion Lazăr da Coza]

Reverență în miez de azur!

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

     Câtă fântână de simţire mai ai ? Cât râu de dor dincolo de platoşă? Fără egal!

[Chris]

Frumosss!

[Sofia Sincă]

Vibrată şi romantică simfonie  de iubire, melancolie. Într-o combinaţie de metafore îndrăzneţe şi trăire ai alcătuit un poem cald, plin de sensibilitatea şi gingăşia binecunoscută din care ţi-ai făcut brand.

Preţuire, Sofy!

[Nicolae Sărătean]

am plâns şi eu şi tu şi toată lumea pe platoşa ta de ace  Gina dar nimic nu purifică mai bine decât lacrima, astfel îţi mulţumesc! o poezie SUPERBĂ!  Felicitări cu nuferi nemincinoşi ! :)

Cu preţuire,

[LUMINITA SCOTNOTIS]

sublimul la el acasa! pretuire

[lecu rodica]

Crezi ca sub platosa de ace e stinsa- a inimii viltoare?

Crezi ca pribeag, in tine amintirea piere calatoare?

Crezi ca-n lacrima de piatra, marea  si-a secat izvorul?

Crezi ca din   visul trist nu se trezeste iarasi dorul?...

[Vasilisia Lazăr]

Când te citesc e sărbătoare la mine-n suflet.

Toată admirația, Gina, și pentru frumusețea versului, și pentru prolificitate!