Copil sărac, n-am un tezaur

[gina zaharia]

Veni-va oare moșu’n vis,
La tine-n ghete cu ceva,
Sau, cel puţin, oare-a promis
Că va veni şi el cândva?

Ai fost cuminte, prea cuminte,
Adesea te-am văzut pe-o stradă,
Purtai un nume sfânt în minte
Și-n el un suflet de zăpadă.

Te-a mângâiat, în pas de noapte
O mână caldă pe la tâmple?
Copil sărman, oare se poate
Să nu îţi mai aduci aminte

Că ai văzut într-o vitrină
Ghetuţele ce nu le ai
Și că de-atunci porţi cu lumină
Nuiaua ta ruptă din rai?

Știu că se vinde inocenţa
În târg, pe lucruri de nimic,
Plata îşi pune indolenţa
Într-o scrisoare fără plic.

Ia mâna mea, copil de aur,
Ia-o cu tine pe-nserat,
Știu că mă crezi, n-am un tezaur,
Dar tot ce am e-adevărat!

[gina zaharia]

Să se-mplinească o dorință

Lângă hăinuțele din cui,

Să nu mă-nec în umilință

Eu, un copil al nimănui...

Sofy, cu siguranță că visele lor sunt de aur! Versurile și gândurile tale sunt minunate. Îmbrățișări!

[Veronica Pavel Lerner]

Splendid! Si eu mi-am stors creierii, dra n-am gasit, tu ai fost mult mia inspirata ca mine! :)))

[gina zaharia]

Veronica, mulțumesc. Am găsit un suflet de zăpadă. Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Melania, port în minte imaginea unui asemenea copil. În seara asta e unul dintre îngeri.

Mulțumesc  că l-ai luat în brațe, odată cu mine.

[Sofia Sincă]

''Ştiu, mulţi copii sunt cu nevoi,
Eu nu-ţi cer jucării frumoase,
Ci-n ghetele acestea roase
Să pui, te rog, ghetuţe noi!''

Fie ca să aibă parte de puţină lumină sufletească şi aceşti copi ai nimănui, aceşi îngeri ai străzii, măcar de sărbători!

Poezia ta este sublimă, Gina! Sensibilă la extrem, m-a făcut să lăcrimez.

Cu deosebită preţuire, Sofy!

[Veronica Pavel Lerner]

Frumos gand, poezie sensibila. la strofa doua, in ultimul vers rima e putin fortata (din cauza accentului).