Mă sugrumă nodul neputinței mele
Amuțește-n mine cânt de filomele,
Aerul meu drămuit are chip de fiară,
Colții săi de malachit în străfund coboară!
Ca pulberea ceții, legiuni co(r)vide
În măcrișul vieții se ascund morbide,
Pe ogive de granit au murit utrenii,
Ușile ni s-au închis pân' de ovidenii...
Azi, bătrânii lumii,-n lacrimi de agheasmă
Își anină viul, pe catapeteasmă,
Plânsul mamelor de fii e pus sub sechestru,
Dreptul lor de a trăi e blestem terestru!
Norii plini de lacrimi și-au vărsat uluca,
Ciorile dau roată unde pică nuca...
Noi în cuștile de lut am rămas ostatici
Vin din urmă nevăzuți, aburii astmatici!
Noua rânduială stă în pandemie,
A face metanii, e o blasfemie!
Numai Dumnezeu de-o vrea, să ne-ntindă mâna,
Gâtu' lupilor va lua, să-ntregească stâna...
Adaugă un comentariu
Vă îmbrățișez cu drag, și dorința de a ne fi bine pentru a rămane împreună! Tot ce îmi doresc e să vă știu sănătoși! Rădița, cu respect
si aici aceeasi inspiratie, momentul actual care ne apasa pe toti, dar unii reusesc sa se elibereze prin cuvinte
citit cu placere,
Poezia este valoroasă prin figurile de stil create, prin mesajul poetic transmis. E adevărat că alegând să scrii cu măsura 12-12, 13-13, în versurile de 13 silabe au apărut câteva (puține) ruperi de ritm (care se simt la citit). Citind de mai multe ori, chiar nu mai sesizezi acest aspect, atras fiind de vigoarea versurilor și starea transmisă. Foarte frumos!
Am vibrat.
Discordanța o dă numărul de silabe din fiecare strofă la schimbarea ritmului! În al III- lea și al IV-lea vers în fiecare strofă am folosit câte 13 silabe pe când primele două versuri sunt din 12! Și eu am simțit lucru acesta pe care l-am scris voit, perceptându-l ca pe un refren! Dacă le separ
"Mă sugrumă nodul
neputinței mele
Amuțește-n mine
cânt de filomele,
Aerul meu drămuit
are chip de fiară,
Colții săi de malachit
în străfund coboară!"
și tot așa... No, dacă am comis-o e din dorința de a experimenta... :* Vă mulțumesc mult pentru tot! Voi reflecta!
Pe tema catastrofei globale, COVID19 pentru a rămâne și în poezie. Anxietate și teroare, descrierea stării de fapt în versuri, în mod apăsat și apăsător.
Dar se mai poate șlefui. Ex: în prima strofă ai prea multe pronume posesive sau de altă natură. Apoi ai versuri ieșite bine din ritm. Precis nu ai lucrat destul la poezie.
Dar am citit cu plăcere,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE