Cărăușie

[Ion Lazăr da Coza]

știu

dar prea m-aș întinde

la vorbă

de unde Moțăilă

făcut-a rost

(voia să se ajungă faraonul!)

de căruță cu boi

boi bourei

în coadă codălbei

în frunte țintăței

mânați măi de prăvălitoare nevoi

îl lua lumea la câte-o chirie însă așa

mai în dunga frunzei că

șubrezel îi era faetonul și

de-ar fi avut Ra

un astfel de atelaj o ducea tot

din eclipsă în eclipsă

nici boii nu erau ca-n plugușor

și știa asta că-i zise lui Gașpir a’ lu’ Momârță

gata

când văzuse tronul căruței cu păpușoi

pe jumătate plin

păi bine mă ne plimbăm

în gol cu șaptezeci de lei cursa?

o țută di lei drumu’ ne-am ’țăleț

fie și optzeci da’ trebuie să mai pun ce dracu

puni-puni

ajunse tronul la trei sferturi

mai pun

puni-puni

razant se făcu tronul

mai pun

puni-puni

cu vârf se făcu tronul…

la primul hop

ca o mumie egipteană

(că tot vorbirăm despre zeul Ra)

căruța se dezmembră în cele patru

puncte cardinale

inocent

Moțăilă ridică din umeri:

– Io am țpuț puni-puni da’ tu di țe-a’ puț?

                                din ciclul „La Ghizunie”

[Maria Ieva]

Mă bucur să descopăr lumea lui Moțăilă!

Am citi cu mare plăcere. 

Cu drag,

Maria

[Corina Militaru]

Imi era dor de o Ghizunie. :))

Admiratie!

[Sofia Sincă]

Inocenţa lui Moţăilă este sublim pusă de tine în text, o boală moştenită probabil este lăcomia românului, dar şi nevoile care-l îndrumă din subconştient. Făcuse şi el rost de boi şi căruţă - tron. Pe la soţul meu, tron îi zice sicriului. Nu ştiam că se foloseşte şi la căruţă...

Adorabilă este logica lui Moţăilă şi dreaptă, până la urmă.

Construcţia inedită, în stil propriu, aşa cum ne-ai obişnuit.

Apreciere!

Sofy

[Roza Dinvale]

Interesanta influenta lui Sorescu in Vrancea...

[Gabriela Grădinariu]

:))))))

[Maria]

 Ce sa mai zic!!!! Minunat e la tine, minunată "Cărăuşie"! , minunat început de an !Mulţumesc pentru urare.

(ti rog şiva, sî nu ti supiri, da...uitîti piculeţ, pi obraz, aişişeeeea, la miniiii, curg şâroai , nasu curgi şî el...nu, gura  la urechi trebi s-o jineşti....  lacrimi bre, lacrimi di râs, o zbghesc  şî în  câte-un sughiiiiţ... da, da, ascultâ   ţi ţi-am "țpuț"!) P.S. Sper sa nu supere textul meu, dar atât ce mi-a plăcut cum ai scris, felul de a evidenţia nevoia, nesăbănduinţa,  cuvintele, vorbele lor pe cît de sincere, pe atât de comice. Nu m-am putut abţine, admirativ, şi am scris... aşa cum am scris!

[Vasilisia Lazăr]

Extraordinar! :))) Atât de bine l-ai conturat pe Moțăilă, aici și în alte scrieri, de parcă-l și văd. Îmi place la nebunie naivitatea lui.

Felicitări și pentru acest poem! Deja mă întristez la gândul că termini de postat Ghizunia.

Drag,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Am râs, domnule da Coza! Mi-a plăcut! Vă pricepeţi a scoate în evidenţă anumite tipare de oameni, să zic aşa. Extrem de inspirată mi se pare apariţia lui Ra în textul dumneavoastră. Finalul întâmplării este teribil.

Felicitări! (chiar am râs... în special limbajul celor doi... )

Mulţumesc de urare!

Consideraţie,

[Ion Lazăr da Coza]

Fie ca anul 2014 să vă umple căruța speranțelor numai cu împliniri, și să vă fie trainică, să vă țină toată viața, ca să aveți unde pune alte și alte realizări!

Îmbrățișări,