Caloian

[Ion Lazăr da Coza]

 

Nu-i drept

dar așa e

treburile muierii în gospodărie nu se văd

obosită

când moțocul și-l pune pe căpătâi

nici măcar ea nu-i mulțumită

de câte peste zi a făcut darmite

vreun brusture de soț

bate ăsta o scândură-n gard nouă

zece ani e acolo până putrezește

pune un pom

și nepoții mezdresc din roade

face-o fântână

veșnicie scrie pe ghizd

aduce-o căruță de lemne

o lună iese pe cabalaie fum

că după lemne era dus și Bofică a' lu’ Mârțog

dar proastă

proastă zi și-a ales

că-i fusese drumul tot

o fleşcăială amorțită de ger

iar buzatu’

cu obraji de gheață

de când s-a răsturnat a doua oară căruța de-a

descărcat-o și-a-ncărat-o iar săracu’

numa’-n șale l-a pupat pân’ a ajuns

pe-nserat

în ogradă în casă

nevastă-sa zolea într-un feredeu

niscai rufe

– Bre, Bofică… Și așa ești ud…

Adu, ’netale, două cofe cu apă…

Hât!... Bât!... Dât!... își strivi ăsta

de cerul gurii

pandaliile cu limba dar

se-arătă drăgăstos ca

vântul de primăvară

și apă-aduse din gârla bragă

păstrându-și zâmbetul

o făcu pe caloianul –

fleoșc

pleoșc

– Acu’ ești și mătăluță udă…

Așa că te poți duce după apă.

 

Și s-a dus.

 

Cu moțocu’ leoarcă.

             moțoc = coc, conci, pup etc.

             cabalaie = hoarnă, horn, coș de fum, ogeac, bageac, urloi...

                           din ciclul „La Ghizunie”

[gina zaharia]

Am trecut, am citit, am conciul în regulă, îi stă bine caloian/ului în La Ghizunie:) 

Te admir pentru toată viziunea ta literară.

[Ion Lazăr da Coza]

Ei, Melania! Cine s-ar atinge măcar de un fir de păr din conciul tău?

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Drag de popasul tău, Simion.

[Simion Cozmescu]

Savuros, am citit cu plăcere.

[Ion Lazăr da Coza]

Ploaia-i semn de rod, Nuța.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Laura, vorba cântecului:

În micuța cafenea
Lângă geam la masa mea
Cu o ceașcă între noi
Am rămas numai noi doi
Tot vorbea de vraja mea
Dar mai mult de ghizunea...

[Nuța Istrate Gangan]

Ene, Ene, Caloiene...:)

[Staicu Laura Marinela]

Ce le faci, cum le potrivești, nu știu, da' nu-i dată să nu izbucnesc în râs de să nu mă mai opresc. Și Ioaneee, acu-s într-o cafenea din Mureș și se uită lumea la mine că râd de una singură aici. Doamne, ce farmec aparte au scrierile tale din Ghizunie!

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, cât e de feministă scumpa noastră Sofia, tot n-a comentat faptul că Bofică, venit din zloată, a turnat cofele cu apă, în cap, consoartei!

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, vede-te-aș cu conci (dar nu leoarcă!)... :)

Și ție SĂRBĂTORI FERICITE!