and you my love

[petrut dan]

caut prin lucrurile tale ceva ce credeam că
e dreptul meu să păstrez
nopțile în care luna rămânea pe buza paharului
vinul ce rămânea în noi
cei rămași cu privirea agățată de cuiul unui vers
în care și moartea avea partea ei
de durere

închideai tot
iar eu credeam că sunt singurul care adorm
cu lumina aprinsă

mă bântuiau spaime și meri cu oasele înflorite
până la pământ
primăvara
îți număram firele de păr
albe
îmi puneai la loc firele de păr lipsă
îți întindeam pielea pe sâni
îmi puneai la loc
mâinile
făceau buzele să strălucească nesănătos
pentru bolnavii de inimă

cumpăram înghețată cu migdale și ciocolată
dintotdeauna faptul de-a mânca împreună mi s-a părut
cel mai puternic afrodisiac,
să plângi de fericire
după fiecare împăcare
ne luam în brațe promițându-ne
că
nimeni nu ne va mai face asta vreodată.

[chindea maria elena]

Acceptarea rolului constructiv al umbrei din paleta conștientizărilor noastre, ne translatează pe alt nivel de percepție! Atingerile de viață capătă dimensiunea ritualică a creării universului pe coordonatele luminii asumate și însumate! E un moment când nu mai acuzi viața ci o primești precum o cămașă de iarbă la care vei avea acces nelimitat! Este primul pas al cunoașterii adevărate!Să păstrăm deci tot ce ne eliberează de orizonturi prea strâmte pentru aripa noastră, Poete!

[petrut dan]

Lisia, îți mulțumesc pentru precizări, ai dreptate și tu, dar uneori se mai întâmplă, my lady!)

[petrut dan]

Mulțumesc, domnule Mick Lorem, și pentru observație și pentru aprecieri, o să țin cont, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Da, de acord. Și eu sunt pe principiul folosirii limbii române, mai ales că e un site care slujește românismul. Ion era foarte restrictiv în acest sens, în ideea că dacă un cuvânt sau o sintagmă au corespondent în limba română, e bine și indicat să folosim limba română. Recunosc că și eu am mai comis-o uneori și am fost trasă de urechi.

[Mihai Burlac]

Mă tot gândesc, cum de vă reușește să mențineți același nivel de la o lucrare la alta )). Râmăn cu aceeași „invidie”.
Apropo, cândva am fost luat pe sus din cauza unui titlu în limba străină, după mine ar suna perfect și în română.
Am savurat, vă mulțumesc!

[petrut dan]

Domnule Tudor Cicu, vă mulțumesc pentru cuvintele generoase, mă bucură interesul dvs literar și apreciez calitatea comentariilor pe care le faceți membrilor de pe site în general, și mie, în special, sunteți un exemplu, iar prezența dvs reprezintă un plus de care ne bucurăm, cu stimă!

[Tudor Cicu]

Citindu-ți poemele, uneori m-am dus cu gândul la Van Gogh, cel constrâns să picteze în trei, patru ani ceea ce, în mod normal, ar fi trebuit să picteze în zeci de ani. Ușurința cu care „aluneci” dintr-o umbră a gândului în alta, dintr-o imagine în alta, m-a făcut să mă gândesc și la John Steinbeck, cel care, despre o anume narare, spunea că dacă această istorisire este parabolă, atunci și propria noastră viață se regăsește aici, în ea. Și abia atunci înțelegem de ce toate cuvintele în poemele tale pot participa la transmiterea unui mesaj poetic. E ca lumina, diafragma, unghiul... pe care artistul fotograf le „introduce” în acel aparat. Cum să nu fii încântat?  

[petrut dan]

Lisia, bună dimineața, îți mulțumesc pentru trecerea și cuvintele deosebite pe care le lași în pagina mea, waw, ''miezul farmaceutic'' m-a impresionat tare, și tu ai magia cuvintelor pe care le folosești într-un mod minunat și plin de farmec, indiferent că este vorba de poeme sau de  comentarii sunt la fel de puternice și dau aceeași stare de bine și mulțumire pentru lucrul bine făcut pe care o încerc și eu acum când citesc și scriu despre ele! Să ai o săptămână de vis, my lady, cu drag!)

[Vasilisia Lazăr]

Sublim poemul tău, Dan! Sublim! E în el acea iubire atât de umană, atât de caldă, atât de puternică, atât de unică... E iubirea în perfecțiunea ei, așa cum ar trebui să fie și pe care ne-o dorim cu toții. E un poem încărcat de tandrețe, de energie pozitivă, de vitalitate, de aerul acela de prospețime, de modernitate, autenticitate și originalitate. Este porția de poezie care transmite din tot corpul. Emoție pură, trăire intensă și stare. Și are miez farmaceutic. Pe pagina ta, vin întotdeauna cu drag și simt nevoia să las măcar câteva cuvinte. Dar tu nu ai nevoie de nicio confirmare. Tu ai nevoie doar de respirația și inspirația ta. Ai mereu cuvintele pe card, ești alesul lor. Scrii cu o lejeritate sportivă și cu o intensitate incredibil de profundă. Versurile tale sunt o bucurie pentru mine, o exuberanță, o ignorare a banalului... E sărbătoare când te citesc.

Versurile remarcate de Dorina, dumnezeiești.

[Monica Pester]

Grele întrebări pui prin vers, Poete! Extraordinar de interesant este însuși faptul că îți dă imaginea unui cerc. Uita-te în lumina ochilor mei și vei vedea acolo imaginea începutului în oglindă cu cea a sfârșitului. Covârșitoare intensitatea mesajului transmis! O noapte nesfârșită în care trăiești în patimă absolută pe care cuvintele nu o mai pot încape. O noapte cât o viață sau cât o moarte. Chiar știm când începe și când sfârșește? Nu. Sunt în palier de echilibru. Conținutul, însă, întrece toate barierele sufletului. Căci asa este Iubirea, Poete!