Cântec (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Daţi-mi o chitară,

vreau o chitară

acordată perfect

şi-un tramvai spre parc.

 

Lăsaţi-mă să rătăcesc,

vreau să umblu nevăzut

printre băncile solitare

cântând la chitară.

 

Oameni ai ordinii publice,

nu mă-ntrebaţi ce sunt

şi cine sunt!

Eu, oricum,

nu fac nici un rău

cu chitara în mână.

Salut îndrăgostiţii doar,

ce se-mbrăţişează, în parc,

cu gesturi eterne…

 

.

poezie publicată în anul 1987, în revista „Ramuri” nr. 11, sub semnătura Ion Lazăr Delacoza, constând în debutul literar al autorului.

[petrut dan]

Un poem și un debut plăcut, mi-a plăcut tare prima strofă, surprinzător ca cerere ''un tramvai spre parc'', nu prea întâlneai pe la vreun poet să ceară, dar maestrul își cunoștea foarte bine valoarea și drepturile, așa că în ochii lui nu era nimic exagerat, poate doar pentru oamenii ordinii publice, dar și pentru aceștia, probabil, spectacolul unor îndrăgostiți  ''ce se-mbrăţişează, în parc,/ cu gesturi eterne…'' nu reprezenta vreun pericol, așa că intuiția lirică a autorului a funcționat din plin! Un poem ce cobora de pe atunci poezia în stradă, maestrul o duce de-a dreptul în parc și care a demonstrat de la apariția sa talentul și forța creatoare a tânărului Ion Lazăr da Coza! Lady!