când iarba îți acoperă urmele

[Nuta Craciun]

poezia e un copac înflorit, o ploaie curată,
un corp cu oase reparate care mulțumește,
un avion care te aduce acasă

în rugina toamnei poezia e o ramură verde,
limbajul primitiv al pescarului
care prinde pești zburători în plase de aer

poezia e lacrima pentru un război nedrept,
lumina care cântă pe umărul tău,
o mână întinsă,
o mare care înghite naufragiați,
un drog, o înmormântare prematură,

când simți că iarba se grăbește să-ți acopere urmele,
iar moartea îți scutură liniștită frunzele din păr,
poezia e provocarea de care ai nevoie

[Nuta Craciun]

Mă bucură semnul tău, Amanda.  Da, ultima strofă iese voit din ritm și într-adevăr nu știu dacă este cea mai bună formă, dar pe moment mi s-a părut că ar fi bine. Le găseam mai multă vină propozițiilor enunțiative, care parcă sunt prea multe, oricum o să mai văd cum o așez, mulțumesc mult de semn și de părere.  

[Nuta Craciun]

Mulțumesc, Mihaela! 

[Nuta Craciun]

Mulțumesc Monica, de trecerea prin gândurile mele scrise. Ar fi ideal, draga mea, dacă poezia ar fi ”un țărm de liniște”, dar uneori este chiar furtuna care bântuie acel țărm. :)

Să ne auzim cu bine! 

  

[Amanda Spulber]

Curge frumos până la ultima strofă. Acolo îmi sună un pic a reclamă. Nu știu cum să explic. Parcă ar fi nevoie de altă formă ca să fie integrată celorlalte strofe.

Poate "poezia vine ca o provocare atunci când iarba se grăbește să îți acopere urmele..."? Sau alt mod care să aducă ultima strofă la ritmul celorlalte.

[Mihaela Popa]

frumos, Nuța!

[Monica Pester]

... poezia este provocarea de care ai nevoie

- și poate este mai mult decât o provocare - un țărm de liniște ce precede întâlnirea cu marele necunoscut .

Minunată formă de exteriorizare a unui interior sufletesc bogat !

[Nuta Craciun]

Mulțumesc, Chris! 

[Nuta Craciun]

Vă mulțumesc, domnul Florin.  Da, s-ar poate dezvolta puțin și în direcția misterului dar atunci trebuie regândit totul. O să mai văd, mă bucur că mi-ați lăsat un semn. 

Să ne auzim cu bine! 

[Chris]

ce definitie frumoasa....

[Florin A.]

Toate aceste perspective asupra poeziei sunt interesante. Remarcabilă este strofa a treia, cu precădere construcția "poezia e lacrima pentru un război nedrept" - foarte adâncă și concentrată în sens, un vers cât o poezie în sine care poate fi trăit și reinterpretat sub mai multe sensuri.

Per ansamblu subscriu cumva la cele spuse de Vasilisia Lazăr.