Când poemul țării moare...

[gabriel cristea]

Când poemul țării moare,

iar poeții de-a târâșul

își petrec la gât arcane,

pentr-un pumn de porți străine,

mor tradiții ancestrale,

cad fântânile-n uitare, 

cotropesc tăciunii grâie,

ocna nu mai are sare

și porumbiștea momâie.

Mor Luceferii pe boltă

de atâtea găuri negre...

Sfinții noștri de scriptură

sunt închiși prin debarale

- patapievice convulsii -,

subruralii și mancurții 

cărtăresc poeme moarte

să le-mbrace-n aur-nobel!

Filosofi fără vreo teză,

anticomuniști de paie,

progresiști ce-și vând bunicii,

pentru un pahar de zoaie,

se tot dau de ceasul morții

ca s-alunge Ciocârlia,

Miorița-sfântă-slovă

și pe Meșterul Manole. 

Când poemul țării moare,

visătorii de-a călare,

fără nume, fără fală,

doar cu stele prinse-n ciuturi

și cu grâne în pieptare,

chiuind prin văi și dealuri,

îl trezesc cu apă vie,

ca din morți să reînvie

și să zboare printre fluturi.

[Valeria Merca]

Genial poem! Am vibrat. 

Admirație, Gabriel Cristea!

[Mihaela Popa]

cand poetul spune lucururilor pe nume

răcoritor! :)

[Vasilisia Lazăr]

Sfinții noștri de scriptură

sunt închiși prin debarale

- patapievice convulsii -,

subruralii și mancurții 

cărtăresc poeme moarte

să le-mbrace-n aur-nobel!

Filosofi fără vreo teză,

anticomuniști de paie,

progresiști ce-și vând bunicii,

pentru un pahar de zoaie,

se tot dau de ceasul morții

ca s-alunge Ciocârlia,

Miorița-sfântă-slovă

și pe Meșterul Manole. 

Ce mai poți spune în fața unor adevăruri atât de dureroase, dar și a unor versuri memorabile? Atâta vreme cât vor mai exista poeți/patrioți ca tine, Gabi, Eminescu nu va fi îngropat. Admirație!

[gina zaharia]

Poem de și din suflet. Frumos!

[Dinca Valerian]

Felicitari Gabriel Cristea! Eu m-am regasit in zicerile tale.

[Monica Pester]

Memorabilă judecată !