Palmele

[BOTICI GABRIELA]

În cărările palmelor
curg râurile trecutului
și drumuri nevăzute

pe care pașii prezentului
calcă în tăcere.

 

Degetele caută conturul vieții
mângâind marginile lumii
în fiecare dimineață

căutându-și zborul.

 

În căușul ascuns
se adună simfoniile altor vieți
trăirile și-au desenat orbitele
iar viitorul este scris în spiralele sângelui.

Zăresc praf de trecut prins între cute
urmele unor aștri stinși
licăresc sub piele.

 

Uneori

palmele uită că sunt palme.
Se așază pe piept
și pulsul imită bătaia inimii
ca un pui de pasăre

ce vrea să învețe zborul.

 
Palmele sunt vântul
sunt frunza

sunt pământul
sunt ecoul tuturor celor nevăzute
pe care le-au avut

sunt viitorul
căutând mereu o altă poveste
pe care să o prindă

între desenele încrustate în carne

așteptând să-și amintească
cine au fost și ce vor deveni.

 

[Maria Mitea]

palmele au adus Muza - 

Gabriela aici te-ai lăsat purtată pe palmele Muzei - poetic de poetic ai aici - 

mi-a plăcut mult ”

Degetele caută conturul vieții
mângâind marginile lumii
în fiecare dimineață

căutându-și zborul.” 

și

”

Palmele sunt vântul
sunt frunza

sunt pământul
sunt ecoul tuturor celor nevăzute
pe care le-au avut

sunt viitorul
căutând mereu o altă poveste
pe care să o prindă

între desenele încrustate în carne

așteptând să-și amintească
cine au fost și ce vor deveni.” - e scris parcă dintr-o singură vibrație ... 

prima strofă aș scoate-o, mi se pare un pic clișeică, - dar tu vezi, pentru că îmi dau seama că de acolo a început bunătatea asta de Poem cu literă mare ... Un poem despre palme născut din afara palmelor  ... Felcitări! 

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc din suflet. O săptămână minunată vă doresc!

[Grig Salvan]

Palmele noastre sunt legătura cea mai strânsă a noastră cu lumea din jur, cu lucrurile și ființele ce ne înconjoară, sunt prelungirea fascinantă a sufletului nostru în universul în care trăim. Ele ne urmează gândurile și emoțiile, pornirile și visele, ne întrupează dragostea, tandrețea și legăturile dintre noi, iar în ele se adună, ca-ntre copertele unei cărți, toate amintirile, trăirile, înfăptuirile și eșecurile, bucuriile și lacrimile. Frumos scris.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Imagini frumoase, imi place finalul.

”Zăresc praf de trecut prins între cute” Părerea mea este să refaceti acest vers și să mai eliminați din cuvintele de legătură din poezie.

[Mihai Katin]

Palmele sunt vântul
sunt frunza

sunt pământul
sunt ecoul tuturor celor nevăzute
pe care le-au avut

sunt viitorul
căutând mereu o altă poveste
pe care să o prindă

între desenele încrustate în carne

așteptând să-și amintească
cine au fost și ce vor deveni....acest  poem final ,nu greșesc  dar "Palmele" este o construcție  pe o verticala  a logosului,are revelația   conexiuni  intre  simbolul  anatomic și elementele  din care  se compune  acea  mitologie  cotidiana  în care  putem deveni efemeri sau eterni...