Fremăta o şoaptă

[Ada Nemescu]

Motto: Cel ce dreptate vrea cu orice preţ să aibă,

Vorbind mereu, o va avea.” Johann Wolfgang Goethe

În lumini de zâmbet, se tot răsfrâng adâncuri,

Sunt umbrele, ca fumul cărărilor prin clipe

Flăcări de-amintiri, cum stau să se-nfiripe!

Gânduri albe se-nalță, ca zmee prin nimicuri

Voi ațipi, gândesc, captivă-n palma-ntinsă

A umbrelor păgâne în destrămări bizare

Ninsori vor fi mai verzi, tăcerile-n altare

Se vor ruga în taină luminii... neînvinsă

Când stele orfeline vor năpădi uitarea

Năvoadele caduce prin ceruri se vor pierde

Doar ploi neîntâmplate vor ști să ne dezmierde

Învăluind blând zarea și alungând... trădarea.

Acum sărut culoarea născută-n curcubeie

În limpezimi de zâmbet, adâncuri răscolesc

Ce-aș fremăta în șoapte eternul *te iubesc*

Strălucitor prin vise, cu iz de imortele.

[Ada Nemescu]

Domnule  Dinca Valerian, vă mulțumesc pentru popas, 

aDa

[Ada Nemescu]

Mulțumiri,  Chris!

delicată, generoasă, mereu...

aDa

[Chris]

frumos, frumos!

[Ada Nemescu]

Mulțumiri  Floare, 

nici tu cu imaginația nu ești mai prejos :))

spor și inspirație!  cu simpatie, aDa

[Floare Arbore]

admirabil poem, fascinate viziuni, sincere felicitări dragă Ada. te îmbrățișez cu drag.

[Ada Nemescu]

Domnule Valentin Stănescu,

ați păstrat din toate - luminile din zâmbet... și-ați completat cu versuri proprii, deosebite.

mulțumește, aDa

[Ada Nemescu]

Dragă prietene, Grig,

comentariul tău este o poezie în sine, aproape un elogiu, mulțumiri...

adevărat, nu mă dezbăr de obiceiul de a mă exprima în metafore împletite, dar așa e sufletul meu...

aDa

[Stanescu Valentin]

 

Se-aude dinspre noapte un freamăt fin de şoapte ce din adâncimi de vis aduc zâmbetul deschis...

’’În lumini de zâmbet, se tot răsfrâng adâncuri,

Sunt umbrele, ca fumul cărărilor prin clipe

Flăcări de-amintiri, cum stau să se-nfiripe!

Gânduri albe se-nalță, ca zmee prin nimicuri’’

 

 

zâmbetul este o stare care îşi are izvorul

în înaltul sufletului de unde curge lumina

ce ne-nseninează chipul şi emană-n lume dorul

care ne îmbrăţişează şi ne bucură retina

 

să zâmbim nu-i o durere multe inimi se deschid

valuri valuri de lumină rând pe rând să ne inunde

zâmbetul să nu mai fie cum se spune: râs timid

când îl oferim cu drag bucuria ne pătrunde!

[Grig Salvan]

Percutante versuri, reverberând în suflet, cosmice imagini, strălucind pe canavaua minții receptoare. Am recitit de câteva ori fiecare strofă să nu-m scape fumusețea și semnificațiia fiecărui vers, fiecărei metafore. 

[Ada Nemescu]

Mulțumiri, Dorina!

voi cita, tot din mine :))

Neiubit, neiubit niciodată deajuns,

Parfumat a toate iubirile vechi

Anii trec singuri trişti sau perechi

Vremii, timpul un surâs azi, i-a smuls…

 

  aDa