Noapte de iunie

[Corneliu Neagu]

Cânta deasupra pasărea măiastră,

pădurea tremura cuprinsă de fiori,

iar vântul, răscolind frunzișu-n creastă,

se rătăcea prin teii încărcați cu flori.

Creștea în zare luna tremurândă,

noi o priveam uimiți, sub cerul de oțel,

când umbrele, plecate să se-ascundă,

pluteau în spatele cetății, sub crenel.

Măceșii peste zid dădeau în floare,

se agățau în gard cu spinii de uluci,

privind mirați văzând cum mă seduci,

la pieptul tău strângându-mă mai tare.

Abia atunci, uitându-mă mai bine,

păgâne năluciri vedeam în ochii tăi,

mă-ndepărtam, să mă desprind de tine,

dar mă trăgeai să vin în brațe, înapoi. 

Dar m-a cuprins o vrajă, dintr-odată,

pluteam în lumi de vis, departe-n infinit,

nici nu mai știu ce-a fost, dar m-am trezit,

căci se rupea, deasupra, bolta înstelată.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu drag și prietenie, Mihai Katin!

[Corneliu Neagu]

O descifrare pertinentă și elegantă a poeziei, în cuvinte care depășesc limita banalului, așa cum și-a dorit și poetul, domnule Tudor Cicu! Pentru că trebuie să recunoaștem faptul că împlinirea iubirii are fațete ce o definesc ca ceva unic de fiecare dată, chiar și atunci când se repetă în același decor mirific al naturii. Vă mulțumesc pentru frumoasa tălmăcirea pe car ne-ați ofetit-o aici!

[Mihai Katin]

Măceșii peste zid dădeau în floare,

se agățau în gard cu spinii de uluci,

privind mirați văzând cum mă seduci,

la pieptul tău strângându-mă mai tare. un catren impecabil al  eternității iubirii umane...

[Tudor Cicu]

„nici nu mai știu ce-a fost, dar m-am trezit,

căci se rupea, deasupra, bolta înstelată.”

... glosând despre o poveste de iubire la limita dintre rost și spațiu, în metafore și sonuri clasice, poetul își introduce cititorul în spațiul său de poveste, unul ideatic, acolo unde par să ardă lumânarile vii în candela drumului pavat cu vise frumoase. Agățat de cuvânt în vers”, într-o iubire (în esență, o rotire în imaginație), în această pendulare ludică, poetul va lăsa loc şi altor cuante de timp, unele care să lărgească mereu şi mereu, alte orizonturi, acolo unde imaginaţia sa se va cristaliza într-o nouă realitate, ori altă lume paralelă, din care-şi va cere jertfa iubirii pentru a îndepărta sau măcar a amăgi, slava deșartă a acelei nopți de iunie: „Abia atunci, uitându-mă mai bine,/păgâne năluciri vedeam în ochii tăi”. Un cântec boem.  

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Maria Moise, ce mult mă bucur că am reușit să vă ofer "O fărâmă de sublim în lumea haotică în care trăim!" Dar cel mai mult mă bucură faptul că v-am regăsit în această lume mirifică a poeziei și a dragostei neîngrădite. Comentariul dumneavoastră m-a întâmpinat la început de dimineață ca o vrajă neîngrădită. Gânduri alese cu cele mai frumoase sentimente de prietenie și respect, onorat!

[Maria Moise]

Un superb pastel care cuprinde și elemente de idilă! Un vis frumos al eului liric într-o “noapte de iunie”, călătorind departe printre stele strălucitoare, ca într-un dans al destinelor, în lumi de vis ce nu cunosc limite sau hotare “dar m-a cuprins o vrajă, dintr-odată”, “pluteam în lumi de vis, departe-n infinit”, “nici nu mai știu ce-a fost, dar m-am trezit”, “căci se rupea, deasupra, bolta înstelată”. O fărâmă de sublim în lumea haotică în care trăim!

Am citit cu plăcere!