Sorb din visul înserării

[Ada Nemescu]

Motto: Totul își are apusul, doar noaptea se termină cu zorii.
Vladislav Grzhegorchik

🌟
Ca o taină ce s-a spus, într-un surâs tatuată
Umple urna cu tăceri. Tei se clatină la poartă.
Caut în amurg sosit și nu știu măcar ce caut,
Sufletul e tot un cântec semănând cumva… a flaut

Și în liniștea firavă, ca un fruct – singurătatea
Se oprește, ascultă-ntinsul. Sfârtecată e cetatea,
Când o pasăre-n rotiri potrivește zbor eteric.
Clipă, parcă ești o umbră în noianul de-ntuneric!

Stele zugrăvite-n șagă în priveghiul melancolic
Ascund freamătul de aur. Cu un rânjet diabolic,
Prin lucarne intră luna ca pe-ntinderile mării.
Înrămată în fereastră sorb din visul înserării.

[Grig Salvan]

Taina înserării rămâne mereu un moment magic și o tentație a eului liric. O căutare a nu știu ce, „caut nu știu ce caut” spunea și Blaga cândva, aceeași căutare fără nume ne macină pe toți.

De-atâtea ori am simțit la fel, sufletul devine cântec de flaut. Atunci când cuvintele nu-mi mai ajung ori nu le mai găsesc, sufletul meu curge mai departe în cântec.

Înfiorătoare viziune a clipei ce devine „umbră în noianul de-ntuneric”. Suntem obișnuiți cu umbrele create de lumină, ori umbre în întuneric ne aruncă spre străfundurile misterului existențial.

Finalul e magistral: 

„Prin lucarne intră luna ca pe-ntinderile mării.
Înrămată în fereastră sorb din visul înserării.”

Acel tablou, în care chipul pare înrămat în ferereastră ca pentru eternitate, sorbind din taina înserării, e genial.

[Ada Nemescu]

Alex! Să zici că nu funcționează telepatia!?

Azi dimineață gândeam: ce face Alex? cum este Alex?

Vezi? Sufletul... un flaut cheamă...

aDa mulțumește

[bolache alexandru]

Sufletul e un flaut care cântă și încântă... Imagini deosebite pe care să le sorbi la fereastră!

[Ada Nemescu]

@Dorina Pop, mă bucur de prezența ta și de aceste comentarii ale colegilor de pe site. Te aștept cu drag și altă dată, cu sfaturi și comentarii constructive, aDa

[Pop Dorina]

Frumoase versuri, interesante comentarii - ca o proză în ramă. Glumesc desigur. Felicitări, dragă Ada.

[Ada Nemescu]

@Valentin Stănescu, 

Este un paradox, deși cititorul lasă un comentariu favorabil sau chiar apreciativ, nu apasă butonul like.

Nu doar la postarea mea. În general.

Dar, subliniez încă o dată, din punctul meu de vedere nu contează cantitatea...

La începuturi erau evidențiate postările populare, cu cele mai multe aprecieri și membrul activ, etc.

Este o poveste cu "a fost odată". Eu mă bucur de tot ce trăiesc aici, admir frumoasa încăpățânare a Lisiei de a  păstra viu spiritul site-ului pentru noi și în amintirea regretatului scriitor Ion Lazăr daCoza..

*Umbrele* tale sunt umbre de lumină și le primesc ca pe un dar.

Umbre  albe, umbre gri, negre deloc

Mă înconjoară, le strâng la un loc

Sunt paji singurătății și sprijin la greu

Obsesii dragi, prezențe prețioase. Mereu!

aDa

[Stanescu Valentin]

aDa, fie-mi cu iertare dacă îndrăznesc să aduc o altă umbră aici în pagina ta. Nu ştiu ce spune Regulamentul, dar constat că ai un record de 162 vizualizări, doar patru colegi au avut cuvinte frumoase a-ţi adresa, iar numai doi au declarat că le place postarea ta. Căutând prin arhivă am găsit o umbră şi m-am gândit să o apropii de prietena ta.

 

Umbra

 

Când nu mai ai ceva îi dai valoare

şi te opreşti din truda zilei grele,

în amintiri să-ţi cauţi alinare,

acel ceva să regăseşti în ele...

 

O harpă unduieşte briza serii

şi mă-nfioară şi tresar hoinar,

când trec în zborul lin de culmea verii

şi umbra ta în mine se vede mai arar.

[Ada Nemescu]

@ Mihai Katin,

salut o prezență specială și așteptată! Domnule, mulțumiri! aDa

[Ada Nemescu]

@ Valentin Stănescu,

primim, primim... apreciem creația generoasă, versuri închinate umbrei, fidela noastră prietenă nedespărțită. aDa, mulțumesște

[Mihai Katin]

Prin lucarne intră luna ca pe-ntinderile mării.
Înrămată în fereastră sorb din visul înserării.   extraordinar  final  pentru  cine  are  răbdarea  și  dorința  de a vizualiza  aceasta  fascinanta  nocturna poetica!